Sibiul e un oras vesel, bantuit de povesti triste. Un oras care, dincolo de istoria sa bogata, a punctat spectaculos si in epoca moderna: a fost capitala culturala europeana, a dat un presedinte, a cam uitat ce e somajul.

Dar tot Sibiul se transforma, din cand in cand, intr-o scena sangeroasa. In decembrie 1989, teroristii lui Ion Iliescu (in frunte cu locotenent-colonelul Aurel Dragomir) au impuscat sute de oameni, dintre care 99 mortal. Canonada irationala din 22 decembrie, urmata de alte cateva zile criminale, a plasat Sibiul pe locul 2 ca numar de victime, dupa Bucuresti si inaintea Timisoarei.

Sange nevinovat a fost varsat si in decembrie 2011, cu diferenta ca nu era sange de om, ci de animal salbatic. O tigroaica de 200 de kilograme - vedeta Gradinii Zoologice - a evadat pentru ca un ingrijitor bezmetic a uitat sa inchida usa custii. Pur si simplu, este o operatiune prea dificila pentru niste "profesionisti" ai secolului XXI. Unii trimit oameni in Cosmos, noi nu stim sa tranchilizam un animal salbatic in plin oras, adica "pe terenul nostru".

Nu poti sa nu te revolti cand vezi ca puiul de urs a fost lichidat chiar daca nu era agresiv, ci doar speriat. Nu voia sa faca rau nimanui, voia doar sa iasa din infernul urban si sa gaseasca drumul spre padure.

Acestea nu sunt incidente izolate si nici momente singulare ale neputintei noastre.

Batem matanii si ne taram pana la altar in patru labe, dar continuam sa aruncam cateii si pisicutii nou-nascuti, cu ochii inca lipiti, pe garla sau printre blocuri. Ori, mai rau, ii sufocam in saci de plastic, pentru ca nu suntem in stare sa sterilizam cateaua sau pisica din batatura.

Ne calcam in picioare sa ajungem la sfanta racla pentru a pupa niscaiva moaste, dar omoram tot ce ne iese in cale: caprioare, vulpi, iepuri, fazani, arici, serpi, broaste, furnici.

Suntem specia umana si dominam planeta.

Scriu cu furie, dar asta nu inseamna ca-mi pierd luciditatea.... Citeste intreg articolul pe romanialibera.ro