>

Nu doar dimineata fac asta, doamnelor si domnilor, ci, pentru ca am fost educata parca intr-un lagar nazist, daca se intampla sa circul cu tramvaiul seara imi platesc calatoria chiar si atunci. Desi mi s-a spus de nenumarate ori ca de la ora cutare incolo nu mai exista picior de control in tramvai, eu daca totusi urc seara in abominabilul vehicul ma comport ca o gasca: in primul rand imi validez cardul de calatorie.

Ca o mica paranteza, am "prins control" de multe ori in tramvai (uneori tramvaiul chiar e un tramvai, alteori tramvaiul e doar o masinarie jegoasa de nivel subuman cu care nici porcii nu ar putea fi transportati in siguranta spre abator). Ii pot recunoaste de la o posta pe toti cei trei domni controlori si totusi, nu stiu de ce, dintr-o imbecilitate de neinteles, continui sa imi "fac biletul" chiar daca radarul meu personal i-ar putea detecta. Asadar, am avut de nenumarate ori placerea sa ma intalnesc cu ei si am remarcat ca cer cardurile de calatorie celor mai neajutorate persoane, alora care au fata de fraieri (de exemplu mie sau studentilor amarati). Nu i-a vazut insa niciodata verificandu-le pe matahalele care circula uneori cu monstruosul tramvai sau pe cei care au cu ei carucioare furate de la Kaufland sau pe femeile care se duc alaturi de pestii lor la produs sau, in fine, pe boschetarii saraci cu duhul care put de-ti explodeaza ochii in cap de durere.

Revenind la aceasta infernala bomba ecologica numita tramvai, de fiecare data cand am inceput sa povestesc ce lucruri oribile am vazut in el, alti oameni mi-au spus, relaxati: "Nu ai vazut pe nimeni pisandu-se in tramvai?

Ma numar asadar printre tampitii care isi valideaza cardul pe mijloacele de transport in comun din Bucuresti, iar ieri am facut acelasi lucru. Vatmanul a dat din umeri si a mormait ceva in sensul ca stie si ca nu e nimic grav. In fond, mi-am zis si eu, mirosul asta de ars ar fi cea mai nevinovata aroma pe care am simtit-o in mizeria ast... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro