La inceput, va domni paritatea: 6 semiluni si 6 stele pe drapel. Dupa care vor veni, cuminti, schimbarea obiceiurilor, inaltarea noii credinte si, din vorba in vorba, stingerea. Cifra mortilor a respectat media de lucru. Desenele imbecile cu porumbei, torte si legaminte de liceeni au fost lucrate din timp. Paznicii constiintei noastre au repetat, rinocereste, discursurile care avertizeaza impotriva islamofobiei - cel mai mare rau care bintuie si dezonoreaza sufletul occidentului. Primul din ele spune, cu o vorba de militian care se marturiseste sotiei, in concediu: sintem in razboi! Nu sintem in niciun fel de razboi - simetric sau asimetric, declarat sau nedeclarat. Priviti cit de lesne s-a facut porcia scelerata de la Nisa. Si luati seama la ridicolul apocaliptic in care inoata societatile si sistemele politice occidentale.

Pe scurt, de mina cu libertatea oarba si copilul ei repetent, toleranta, am devenit un milion de tinte care isi cer dreptul la glont, bomba si camion. Ucigasilor le curg balele de pofta si de uimire. Nimic mai usor decit omorul intre frati de diversitate. Calaul e peste tot si mereu la un pas de client. La strand, la scoala, acasa, pe sosea, in tren, la cumparaturi, pe stadion sau in cazarma de politie. Atita cheltuiala pentru o amarita de aminare a executiei!

Occidentul si-a organizat sfirsitul meticulos si festiv, asa cum decorezi o sala de mese pentru ultima nunta de pe pamant. Aceiasi oameni au conchis, la citeva zile distanta, ca Erdogan e democrat si ca Marea Britanie nu mai e. Cine da buzna la asemenea sarbatori ar trebui sa tina cont de doua lucruri. Mai intii: democratia turca victorioasa va trebui sa se sprijine pe imamii care au sarit, de la inceput, in ajutorul lui Erdogan. Apoi: onor opozitia si societatea civila, care faceau teatru de strada cind Erdogan inchidea ziarele, n-au fost de vazut. Erau acasa si se uitau la televizor.

Firesc si democratic, sambata, cum s-a luminat de zi, Erdogan a lansat... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro