In multe dintre asezarile sarace din Baragan si Moldova, copiii n-au auzit de tabara decat ca fiind locul de adunare a vitelor pentru pasune. Omul bisericii a reusit, in ultimii 20 de ani, sa redefineasca sensul arhaic al cuvantului si sa ofere bucurie pentru mai bine de 2.100 de copii si tineri. A fost un experiment care a testat nu atat dorinta tinerilor de a cunoaste comunitatea si de a se cunoaste pe sine, ci mai ales a pus la incercare solidaritatea umana.

La o adica, doar asa se putea vedea cu adevarat daca oamenii de la Viziru au suficienta omenie cat sa accepte, fara niciun avantaj material, sa gazduiasca pentru cateva saptamani, cu casa si cu masa, niste straini.

Peste 100 de sateni au intrat in programul taberei, care a continuat pana in 2003, adica vreme de opt editii, rastimp in care peste 600 de studenti au poposit la Viziru, au ajutat si au fost ajutati, s-au distrat si au muncit, au daruit si au primit daruri.

Dintre cei 600 de beneficiari, unii inca mai revin, cand si cand, pe la Viziru, fie de dorul locurilor, fie pentru ca au legat prietenii trainice sau chiar casatorii cu fii si fiice ale localitatii.

"Pe multi dintre ei nu-i mai tin minte, dar in diferite ocazii, mai ales cu prilejul unor manifestari bisericesti la nivel national sau in pelerinaje la manastiri, intalnesc preoti si monahi care imi transmit cu bucurie ca au participat la taberele studentesti din Viziru, amintindu-si cu drag momentele frumoase pe care le-au trait", povesteste parintele Simeon. Asa se face ca in comuna Viziru sunt acum noua licentiati in teologie (dintre care trei au absolvit si cursurile de master), doi studenti la teologie, sase absolventi de seminar teologic, patru absolvente de seminar monahal, doua eleve inscrise la seminarul monahal si sase absolventi ai scolii de cantareti bisericesti. Transformare radicala din 2013

Solidaritatea si omenia ... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro