Triburile geto-dacilor faceau parte, conform istoricilor lumii antice, din neamul tracilor, o populatie indo-europeana care s-a stabilit in zona Balcanilor si a Europei Centrale. Geto-dacii amintiti de izvoarele scrise grecesti si latine ocupau zona de la nord de Dunare pana la limita sudica a Carpatilor Padurosi, catre est pana la Nistru, iar la vest pana in zona Dunarii Mijlocii, aproximativ pana in apropiere de Viena. Triburi tracice, getii au fost pentru prima data pomeniti de marele istoric Herodot care ii localizeaza in nordul Dunarii inca din anul 514, cand povesteste de campania regelui persan Darius impotriva scitilor. Asemeneni vecinilor si rudelor de trunchi indo-european, dacii avea obiceiuri aproximativ asemanatoare, spun istoricii, cu celtii, germanii, ilirii, tracii sudici sau chiar neamuri iraniene vecine precum scitii. Specialistii se refera in acest context la tatuajul ritulic si militar, arta prelucrarii metalelor pretioase si a metalelor in general, forme de democratie militara si nu in ultimul rand sacrificii si ritualuri funerare asemanatoare. Dincolo de romantarea triburilor geto-dace, exista si un capitol intunecat in istoria acestora, dar intalnit deseori in lumea antica si nu numai. Descoperirile arheologice si textele antice abunda in descrierea unor ritualuri extrem de brutale din lumea tracica. Un tanar, de obicei neprihanit, ales cu mare atentie, era "trimis" Zeului Suprem, Zamolxis dupa majoritatea specialistilor, iar dupa altii Gebeleizis, pentru triburile din nord. Practic tanarul era luat de maini si de picioare si aruncat de pe o inaltime intr-o padure de sulite. "Tot in al cincelea an arunca sortii si intotdeauna pe acel dintre ei pe care cade sortul il trimit in solie la Zamolxis, increditandu-i de fiecare data toate nevoile lor. Trimiterea solului se face astfel: cativa dintre ei, asezandu-se la rand, tin cu varful in sus trei sulite, iar altii apucandu-l de maini si de picioare pe cel trimis la Zamolxis, il leagana de cateva or... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro