Alaturi de Prea Sfintitul Balan al Lugojului si PS Aftenie, episcop auxiliar al Mitropoliei Blajului i-au colindat pe cei doi prelati care erau inchisi la parter.

Ajunul Craciunului, descris de primul cardinal al romanilor in memoriile sale aparute la Editura Viata Crestina, in anul 2003:

"24 XII [1948], Ajunul Craciunului.

Din primul moment cand o auzisem prima data acasa, mi-a mers la suflet si cu mare emotie o ascultam in lungul sir al anilor, ca episcop; aflandu-mi slabiciunea, cu ea incununau colinzile si la catedrala (nn. Catedrala "Schimbarea la Fata" din Cluj), si la resedinta (Sediul Episcopiei de pe Str. 26, Cluj-Napoca), unde se perindau colindatorii tuturor institutiilor noastre scumpe: de la scolile primare pana la universitari, opera si teatrul national, tarani si intelectuali, ba si din satele vecine: Baciu, Suceag, cartierul Iris si tot Manasturul; de la ora 5 d.m., pana pe la 11 noaptea, neintrerupt.

Pentru ca mi-a fost atat de scumpa si izvor de atata emotie sufleteasca, doresc s-o las aici, sa fie scumpilor mei preoti si credinciosi si urmasilor lor amintire a emotiilor sufletesti si a mangaierilor sorbite din ea si la Dragoslavele, si apoi in toate zilele, in cursul caii crucii de care ne-am invrednicit:

Cand inca prunc era Isus, / in gradinita El si-a pus / un trandafir, cu gand curat, / sa aiba flori de-ncununat;

Cand trandafirul inflorea, / ai Iudei prunci se napustea / asupra florilor, cu zor, / si au pradat podoaba lor;

Cununa vrei, cununa vrei, / Strigat-a ceata de misei, / si totusi spinii mi-au ramas, / raspunde Isus cu blandu-i glas;

Atunci, cu creanga spinului, / incununat-au fruntea Lui, / si-n loc de trandafiri frumosi / curgea pe frunte sange ros; La Dragoslavele m-am cugetat sa adaug la sfarsit o Doxologie proprie, in acest verset: Isuse, Doamne, prunc... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro