Istoricul a aratat ca foarte multi politicieni de la Chisinau se feresc sa discute despre deportari, pentru ca "au un motiv politic, electoral, deoarece aceasta le-ar atrage negativismul oamenilor care se revendica de la aceasta nostalgie comunista si care vad in aceste condamnari un afront adus lor, celor care au venit aici dupa 1940 sau 1944 si care sunt considerati complici ai acelui regim".

In 1949, 36.000 de basarabeni au fost obligati sa urce in vagoane si au fost dusi in stepele pustii ale Kazahstanului sau au murit de gerurile cumplite ale Siberiei.

Redam o parte din interviul publicat de Deutsche Welle:

DW: In Basarabia au avut loc mai multe valuri de deportari. Totusi, al doilea val de represiuni de pe 5-7 iulie 1949 a fost cel mai crud.

Octavian Tacu: Al doilea val este mai profund in schimbarea identitatii, pentru ca primul val din 12-13 iunie 1941 au avut un grup tinta, dar care nu a putut fi finalizat din cauza razboiului. De asemenea, ele au fost mai reduse ca proportii pentru teritoriul Basarabiei. Spre exemplu, in anul 1941 au fost deportate 19 mii de persoane, iar in 1949 avem o cifra de 36 de mii, dintre care 14 mii au fost femei, adica majoritatea, 10 mii de barbati si 12 mii de copiii. Aceasta ne arata ca greul deportarilor a fost dus de femeia basarabeana, care, pe de o parte, a fost o victima colaterala a acestui proces de "inlaturare a dusmanilor poporului" si a taranimii, iar, pe de alta parte, femeia a fost acel "argint viu" care a dus la supravietuirea identitatii romanesti, basarabene, in acea perioada.

Daca ne referim la cea mai groaznica noapte din 5-6 iulie, atunci putem spune ca la orele doua noaptea, in casele si ograzile basarabene au descins 43 de mii de activisti de partid, armata si organele de interne, inclusiv cele sovietice de represiune cum ar fi KGB-ul. Daca in 1941 era NKVD-ul - o institutie care era compusa din organele de interne si securitate - atunci, deja in '49 erau ... Citeste intreg articolul pe romanialibera.ro