Atras de sportul cu balonul rotund, care traia atunci ultimii ani ai amatorismului, Emerich Vogl si-a incercat norocul, batand la poarta clubului Chinezul Timisoara unde, mai apoi, avea sa traiasca perioada cea mai fasta a carierei sale sportive. Acceptat la juniori, gratie calitatilor sale fizice, banateanul a fost promovat dupa un singur an, in 1922, in prima echipa, cu care avea sa castige cinci titluri de campion pana in 1927.

Sirul victoriilor pe care Vogl le-a obtinut alaturi de valorosii sai colegi de la Chinezul s-a incheiat in 1928, cand formatia timisoreana, confruntata si cu o criza financiara, a fost eliminata din sferturile de finala ale campionatului de Soimii Sibiu dupa o dubla mansa (2-2 si 3-4). Esecul a fost favorizat si de o strategie gresita a conducerii de atunci a clubului banatean. Prea siguri de victorie, cei de la Chinezul au folosit rezervele in aceste meciuri oficiale, in timp ce titularii au disputat un meci amical, la Timisoara, cu WAC Viena. Pierderea titlului de campioana a avut urmari nefaste, antrenorii si mai multi jucatori valorosi parasind gruparea de pe Bega. Avand ca varianta de rezerva Ripensia (infiintata in octombrie 1928), Vogl a decis sa ia drumul Bucurestiului, alaturi de Ladislau Raffinsky. Vogl debutase la nationala in 1924, la meciul pierdut (1-4) in Cehos-lovacia, iar de atunci evoluase de inca 13 ori pentru tricolori. Cunoscut ca un fotbalist cu o tehnica deosebita, dar si ca un bun tactician, timisoreanul izbutise si un gol in acest rastimp, intr-un meci in care Romania umilise Grecia (8-1). Cu toate acestea, plecarea sa si a lui Raffinsky in Uruguay a fost pusa in pericol de refuzul companiei Astra Romana, unde lucrau ca functionari, de a le da concediu fara plata. Amenintati ca vor fi dati afara, ei au gasit intelegere abia in momentul in care Federatia Romana de Fotbal a trimis o scrisoare cu lotul de jucatori, iar aceasta purta semnatura regala. Vogl a putut sa se imbarce pe "... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro