In urma cu aproape doua decenii, Romania incredinta, prin voturile ei, un mandat de speranta in libertate, democratizare si decomunizare lui Emil Constantinescu. Trecerea de la un regim autoritar si cleptocratic la o democratie, se realiza, in fine, gratie alternantei la putere. Un punct de inflexiune, care semnifica, inainte de toate, respingerea fara echivoc a fesenismului si ideologiei sale.

In 2014, Emil Constantinescu se alatura, prin ditirambica sa epistola adresata lui Victor Ponta, unei aliante ce reuneste, prin toxicitate si grotesc, vocile demagogiei xenofobe si populiste. Prin omagiul pe care il realizeaza, intr-o proza inaripata care ar fi putut fi inscrisa in antologiile de omagii ceausiste, Emil Constantinescu se afla, acum, in vecinatatea lui Corneliu Vadim Tudor si a lui Dan Diaconescu.

Emil Constantinescu anexeaza, fara ezitare si scrupule morale, un patrimoniu de suferinte si de idealuri la propaganda prezidentiala a lui Victor Ponta. Istoria este rescrisa spre a acorda lui Victor Ponta aura de mesianism democratic la care acesta aspira. Un Victor Ponta continuator al lui Corneliu Coposu si al lui Constantin Ticu Dumitrescu - iata un portret cat se poate de magulitor.

Atunci cand se va scrie o istorie a com-pli-citatilor si cedarilor morale, scri-soa-rea lui Emil Constantinescu din noiembrie 2014 va fi una dintre piesele esentiale ale acestui dosar. Dincolo de acestea, se afla un nivel al demnitatii la care nu putem renunta. Sacrificiul unor Iuliu Maniu, Dinu Bratianu, Ion Mihalache nu poate fi soclul pe care sa se urce statuia de mucava a imposturii. Amintirea mineriadelor si a prigoanei instigate de Ion Iliescu nu poate fi stearsa, spre a lasa loc uitarii. ... Citeste intreg articolul pe romanialibera.ro