Dupa o participare saptamana trecuta la o emisiune la Romania TV, un puhoi de insulte si chiar amenintari au tabarat asupra capului meu pentru ca indraznisem sa sustin ca da, intr-adevar, desemnarea premierului este facuta, conform Constitutiei, de presedinte, care are o larga autonomie la desemnare, si ca da, este alegerea presedintelui ce premier numeste - de pilda, daca nu vrea sa numeasca pe cineva cercetat penal sau condamnat penal, poate sa nu o faca. Prima este un scenariu apocaliptic in care nu crede nimeni, nici cei mai devotati sustinatori din Kisselef ai lui Liviu Dragnea, un scenariu atat de fantezist incat nu a fost prezis nici macar de Mirel Palada in vreun sondaj din acela de tipul celor in care Ponta e presedinte, Johannis pierde detasat, PSD castiga zdrobitor etc.

Al doilea scenariu care a fost valabil in vremea USL (fie-i tarana usoara) si nu mai este valabil acum este cel in care o uniune de mai multe partide obtine, participand la alegeri astfel, o majoritate de peste 51%, in acest caz situatia fiind echivalenta. A se observa ca de aceasta data PSD nu participa in niciun fel de alianta, un lucru important daca ne amintim ca in 2004 "solutia imorala" a constat in "razgandirea" conservatorilor si impunerea unui guvern liberal folosindu-se voturile din Parlament ale aliatilor PSD, in 2009 a fost deal direct cu PSD (dl Ponta era ministrul pentru Relatia cu Parlamentul al dlui premier Boc, de care banuiesc ca asculta cumintel), iar mai tarziu UNPR, aliata PSD, a fost esentiala pentru mentinerea coalitiei guvernamentale, atat de esentiala incat se vorbea de Gabriel Oprea ca de un posibil premier inainte de #Colectiv. Efectele lipsei de aliati formali ai PSD (nu exista nici macar coalitia PSD + ALDE, in mod formal) sunt importante, intrucat partidul care nu obtine 51% are dreptul de a fi consultat in rand cu celelalte.

Special pentru a enerva sustinatorii care tipa pe toate televiziunile ca premierul va trebui sa vina de la PSD, ca "... Citeste intreg articolul pe romanialibera.ro