Pentru ca, asa cum spunea si Wiesel, "intr-un final totul este despre memorie, sursele sale si magnitudinea sa, precum si consecintele sale" asupra modului in care noi ca indivizi si ca societate ne privim trecutul, ne construim si reconstruim identitatea. Memoria trecutului ne contureaza existenta, contribuie la modul in care percepem realitatea sociala si ne ajuta sa ne conturam viziunea despre viitorul in care vrem sa traim.

Acceptarea trecutului, asa cum a fost el, pastrarea si transmiterea mai departe a memoriei holocaustului, precum si comemorarea evreilor, romilor, homosexualilor si a celorlalte victime ale acestui proces intentionat de exterminare in masa este un semn ca o societate s-a maturizat si e gata sa isi accepte faptele reprobabile din trecut. Recunoasterea greselilor trecutului este unul dintre primii pasi pentru construirea unei societati mai inclusive, tolerante si care imbratiseaza diferentele culturale, etnice, sociale drept factori catalizatori pentru progres si dezvoltare. Societatea romaneasca inca evita sa confrunte in mod real propria vina comuna pentru exterminarea evreilor si romilor din timpul regimului Antonescu si a statului national-legionar. Dupa ce decenii intregi a refuzat sa recunoasca rolul sau in exterminarea a sute de mii de evrei si romi, statul roman recunoaste faptele reprobabile din trecut si a adoptat politici publice pentru protejarea memoriei si sprijinirea supravietuitorilor holocaustului. De la membri ai Academiei Romane care evoca mesaje antisemite si pana la lideri politici conservatori care neaga insasi existenta exterminarii pe teritoriul romanesc, semnele ca societatea romaneasca nu isi asuma inca propriul trecut sunt numeroase. Au trecut 13 ani de la publicarea Raportului Elie Wiesel, iar Institutul National pentru Studierea Holocaustului din Romania inca trebuie sa se lupte impotriva negationismului si antisemitismului.

Memoria Holocaustului: o istorie si identitate mai inclusiva

... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro