Zana presedintelui. Reflectii dupa Adriana Saftoiu

Cele trei luni de foc pentru noi, in care e redactat raportul Freedom House fără de care nu se putea semna tratatul de aderare, apoi strategia anticorupție despre care Băsescu in 2014 va pretinde că nu știa că există, dar ea devine parte din acquis, plus luptele cu cei deranjați de strategia asta, de la Adrian Sarbu, intre timp in inchisoare, care pune agenția Mediafax să atace auditul doar pentru că intr-o notă de subsol e citat un judecător de la Curtea de Conturi care spune că nu mai pot controla banii publici folosiți de agenți privați de cand Sarbu plătise din greu avocați să obțină o decizie in acest sens a Curții Constituționale, sau Codru Vrabie, pe atunci la Transparency, care pur și simplu avea proiecte comune cu Amarie, șeful PNA, și deci voia să il păstreze in funcție, acest filon principal al poveștii, la care eu am participat doar lunile decembrie-aprilie, ce e drept intens, și care e la orginea intregii anticorupții "Macovei" lipsește integral din cartea Adrianei Săftoiu. 2005 e un an ciudat, Vantu e terorizat, de exemplu, că vor avansa persoane ca Monica sau ca mine și face tot felul de conspirații, eu scriu din America primul mare atac la premiile lui, care erau o incercare nerușinată de a caștiga influență asupra mediului politic, bătălia va mai dura cațiva ani buni și finalmente dușmanii noștri, care nu erau și ai Adrianei, prietenă bună cu Tucă, nici ai lui Udrea (o amintire in carte despre Udrea care spune că Vantu a ajutat-o in carieră) și pe care i-am transferat Monicăi fără să vreau, pur și simplu sinonimia de vederi a făcut ca lupte istorice de ale mele, incepute cu zece ani inainte, cu Voiculescu și Vantu, să treacă la ea, acești dușmani devin și dușmanii lui Băsescu.

acum 61 luni (17 Jun 2015)

Acesta pare să fie principalul mesaj de interes vădit public din cartea Adrianei Săftoiu, pe care am cules-o de pe Otopeni și am răsfoit-o in drum spre Bruxelles. Nu purtătoarea de cuvant, care ne arată ca dovadă paginile mai vechi dintr-un Caiet Albastru, prea elaborat ca să fie un jurnal, vădit făcut pentru a fi citit de alții, in care Băsescu e criticat de mult, de la inceputuri. Ci alții, de exemplu intelectualii, pe care Adriana se străduie mult să ii atașeze președintelui, ca pe urmă să se plangă că după apariția lor de abia nu mai putea nici ea deschide gura să spună vreo vorbă contra, dată fiind admirația lor necritică, pentru care iși merită denumirea și soarta de intelectuali băsiști. Soții Săftoiu sunt cei care intermediază și de fapt controlează accesul la slujbe al intelectualilor: ideea cu Pleșu i-ar fi vent Adrianei (și pe Patapievici el l-a adus), cea cu Tismăneanu lui Claudiu Săftoiu, Preda și Baconschi sunt angajați tot de ea, că erau pe drumuri, ba cel din urmă mai avea și o "problemă locativă", deși șeful statului avea o părere proastă despre ei, Traian Ungureanu e tot un amic al lor, etc. Nu era clar că asemenea oameni nu vor putea fi vocali, și nu doar că nu vor sări de pe bloc cand Băsescu iși va incălca principiile pe baza cărora a fost ales, ba vor aduce și elogii Elenei Udrea atunci cand va trebui, nu doar lui Zeus? Ca și azi, ideea că ai putea avea un sistem pe baza căruia să cauți, dimpotrivă, oamenii cei mai competitivi, după ce ai, eventual, și o listă de competențe avansate pe care le cauți nu apare nici după ce devine clar că aceste experiențe sunt un eșec. Partidul i se pare Adrianei, care este chiar vicepreședinte cu comunicarea al PNL, sursa cea mai legitimă de cadre, și oamenii partidului (Blaga, șeful de azi, Cosmin Gușă, Radu Berceanu), etc, sunt judecați mai bland ca "intelectualii" (e dat un citat ofensiv dintr-un autor de mana a treia, conf... Citeste intreg articolul pe romanialibera.ro