Potrivit istoricului Mihai Florin Hasan, care dedica un studiu magiei si vrajitoriei publicat in Revista Bistritei, in Ungaria si Transilvania, in decurs de doua secole au fost inregistrate nu mai putin de 2000 de procese de vrajitorie. La nivel european se estimeaza ca zeci de mii de femei au fost arse pe rug, fiind banuite de vrajitorie. Un martor, suficient pentru o condamnare la moarte a vrajitoarei Pentru ca o vrajitoare sa fie condamnata nu era nevoie de foarte multe probe. De asemenea, daca femeia banuita de vrajitorie, nu era apropiata de biserica, a fost auzita blestemand sau facand incantatii se intruneau conditiile suficiente pentru ca aceasta sa-si gaseasca sfarsitul arsa pe rug. Daca una dintre persoanele "blestemate" de vrajitoare se imbolnavea subit, acea femeie cel mai probabil ajungea in fata unui judecator, care fie o condamna la biciuire, fie chiar la moarte, in functie de gravitatea faptelor. Acestea se foloseau de ierburi, pietre, ape, cadavre pentru a-si duce la bun sfarsit misiunile "malefice". Acuzate de vrajitorie au fost si femeile mai retrase, care traiau singure si izolate la marginea satelor si a oraselor si adesea refuzau contactul uman. Nici nu era foarte greu de acuzat si condamnat o persoana pentru vrajitorie, avand in vedere faptul ca descantecele si farmecele erau practice curente in Europa medievala. Judecatorii care aveau sarcina de a le lasa libere sau condamna la moarte se bazau pe "tratate de demonologie", creatii ale oamenilor bisericii, dar si a laicilor, care au aparut in secolul al XV-lea. Isteria vrajitoarelor si mai ales teama fata de puterea acestora a cuprins intreaga populatie din Europa, indiferent de statut social sau educatie. Populatia si reprezentantii bisericii ajunsesera sa creada ca vrajitoarele erau raspunzatoare si de diversele epidemii, de seceta sau foamete. De asemenea, in momentele in care calamitatile naturale sau epidemiile faceau multe victim, se intensificau brusc si procesele care aveau in centru vr... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro