Vraji si incantatii stravechi pentru aducerea ploii - ce rol aveau sexul, paparudele si fieraritul in acest ritual
Ethnologie francaise), paparuda (Papaluga) este o veche divinitate locala din mitologia romaneasca, probabil preromana, a ploii fertilizante, invocata de grupuri de femei pe timp de seceta si redusa cu timpul la o schema de ritual. "In vremea verii, cand semanaturile sunt primejduite de seceta, oamenii de la tara imbraca o copila mai mica de 10 ani cu o camasa facuta din frunze de copaci si buruieni. Descrierea ritualului in Moldova Ritualul apartine tipologiei cultelor agrare si cu totul deosebit de vrajile practicate de caramidari si solomonari pentru legarea sau dezlegarea ploii: in timp de seceta, tinere fete executa Jocul Paparudelor, ca figurante ale unui dans rudimentar, in fuste simbolice de frunzare; Parada cailor de Sfantul Ilie Un obicei interesant legat de invocarea ploii se produce in Baragan, in satul calarasean Hirjauca (Calarasi), unde se organizeaza, de Sfantul Ilie, o parada a cailor, ritual stravechi de chemare a ploii pe timp de vara. Apoi, dupa lasarea intunericului, cand harmalaia inceteaza si toti gospodarii de duc la somn, flacaii arunca toaca de lemn intr-o fantana si, intr-o tacere absoluta, umplu vasele cu apa si uda bine fantana de jur imprejur. Dincolo de sumedenia de icoane facatoare de minuni (una dintre cele mai puternice este considerata icoana Maicii Domnului de la Manastirea Adam (judetul Galati) exista un sfant crestin de al carui nume este leagata o mare minune ce tine de adusul ploii.
Exista si diferente zonale legate de momentul savarsirii ritualului. Astfel, daca in Ardeal, Muntenia si Dobrogea momentul are legatura cu Pastele, Floriile sau cu Rusaliile, in Oltenia de sub munte si in Moldova apare pe tot parcursul verii si mai cu seama in preajma lui Sfantul Ilie.
Obiceiul este intalnit si la moldovenii din Basarabia, dar si la bulgari, la ucraieni si la slavii din spatiul ex-iugoslav. Si totusi, de unde vine Paparuda
Potrivit unor surse (Ion Ghinoiu, 1995. Ethnologie francaise), paparuda (Papaluga) este o veche divinitate locala din mitologia romaneasca, probabil preromana, a ploii fertilizante, invocata de grupuri de femei pe timp de seceta si redusa cu timpul la o schema de ritual. Dem Teodorescu (Poesii populare romane, 1885), Paparuda pare sa fi fost la origine o zeita traca a ploii sau a fertilitatii "Invocatia magica este adresata direct Paparudei, ca unei zeite: Paparuda, ruda/ vino de te uda/ ca sa cada ploile/ cu galetile,/ paparudele/ sa dea porumburile/ cat gardurile", scrie etnograful.
"In vremea verii, cand semanaturile sunt primejduite de seceta, oamenii de la tara imbraca o copila mai mica de 10 ani cu o camasa facuta din frunze de copaci si buruieni. Cantecul pe care-l canta este alcatuit cam asa: Papalugo, suie-te la cer, deschide-i portile, trimite de acolo ploaia aici, ca sa creasca bine secara, graul, meiul si altele", consemneaza eruditul domnitor al Moldovei in "Descriptio Moldave". "Cate bordeie, atatea obiceie"
Daca structura ritualului este cumva standard - cateva fete (de preferinta fecioare) invaluite in straie vegetale danseaza si rostesc incantatii - in ceea ce priveste momentul savarsirii Paparudei se potriveste vechea zicala romaneasca "cate bordeie, atatea obiceie". Dem Teodorescu, ritualul este considerat ca avand origine tracica si este prezentat ca avand o data traditionala fixa (marti, in a treia saptamana post-pascala, la alti autori este pozitionat in... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro