> Ca vor fi tulburari de strada, ca va fi repetat Maidanul de la Kiev, ca va izbucni un contra-Maidan precum cel din Donbas, ca este imperios necesara o coalitie de unitate nationala a partidelor proeuropene impreuna cu comunistii sau chiar - de ce nu? Ce m-a surprins cel mai mult a fost ca tot acest amestec tulbure a fost pritocit de voci de la Bucuresti si Chisinau. Mass-media de la Moscova s-a multumit sa reflecte aproximativ corect alegerile din Republica Moldova (bineinteles cu exceptia tentativei de a reface pe invers povestea cu procesul de votare in diaspora care a jucat un foarte puternic rol in imaginea alegerilor prezidentiale de la Bucuresti). Maidanul de la Kiev a evoluat in decursul a multe luni de zile, la fel si contramaidanul din estul Ucrainei. Autoritatile de la Chisinau au facut tot posibilul sa tina sub control amenintarile extremiste si sa dezamorseze orice potential conflict. In ce priveste participarea comunistilor si socialistilor la o eventuala guvernare alaturi de partidele proeuropene nu trebuia decat sa aruncam o privire pe interviul acordat de Voronin ziarului "Adevarul" cu doar o zi inainte de alegeri. Apoi, acelasi Voronin spunea: "Ceea ce n-au reusit cu alde Hitler, nu va suparati, alde Antonescu, cu tancurile, cu avioanele, acuma le fac pasnic cu Uniunea Europeana". Cu astfel de pareri, Voronin nu prea avea cum sa fie partener de guvernare al partidelor europene. In campania electorala Voronin si-a moderat discursul, a renuntat la atacurile virulente, a preferat sa adopte o mina rationala si sa vorbeasca despre renegocierea Acordului de asociere cu UE, nu despre denuntarea lui (asa cum a facut Dodon, liderul socialistilor). Exista intr-adevar o mare dorinta la unii oameni de a contribui cu ceva la apropierea celor doua maluri ale Prutului, exista un spatiu cultural si lingvistic comun care se afla intr-un plin proces de reintegrare (prin contributia de exceptie a valului de scriitori basarabeni care au trecut Prutul cu succes). Pe s... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro