Visul federatiilor, confederatiilor sau constructiilor imperiale in jurul Marii Negre
De aceea, iata si harta obsesiei imperiale ruse, exact pe zona "celor trei mari": Cu aceasta in memorie, trebuie sa intelegem de ce aliantele estului european se pot dovedi logice si absolut necesare daca se vor dovedi bazate pe un liant indeajuns de solid incat sa genereze si o miscare de solidaritate politica. In acest moment, in dreapta si in stanga acestei axe au loc miscari continue de regrupare, asamblare de forte, mecanisme de control si stabilizare, amplasare de dispozitive de disuasiune si aparare. Totul in contextul in care, de partea cealalta a axei-pivot, apar acum semnalele, la fel de evidente, ale unei constructii care vizeaza si ea "cele trei mari", cel putin in regiunea noastra, adaugand si dimensiunea Marii Caspice, alt punct esential de control pentru exercitarea influentei si puterii militare.
Si ne intereseaza indeosebi cele din epoca moderna, cele care, in circumstantele nelinistilor de azi, tind sa revina intr-un fel sau altul in actualitate ca exemple posibile pentru trasarea unor spatii de colaborare, economica, militara si de securitate. In niciun fel ele nu exclud apartenenta unora dintre tari la sistemele europene si euroatlantice ci, in opinia celor care desfasoara acum la Bruxelles si nu numai vechile harti ale unor proiecte trecute, ele deschizand calea unor proiecte regionale intre parteneri egali sau destul de apropiati ca experienta istorica, sociala si performante economice.
Context in care mi s-a parut deosebit de relevanta o discutie auzita vineri la Bruxelles in care s-au analizat meritele istorice ale uneia dintre cele mai interesante constructii propuse in epoca moderna pentru partea aceasta a noastra de lume: Proiectul INTERMARIUM, Miedzymorze in poloneza, imaginat de Maresalul Jozef Pilsudski.
Numele polonez se traduce exact ca "intre mari" si scopul era de a crea, dupa finele Primului Razboi Mondial, o Federatie a statelor Europei centrale si de est, invitate fiind sa participe Statele Baltice (Lituania, Estonia si Letonia), Finlanda, Belarus, Ucraina, Ungaria, Romania, Yugoslavia si Cehoslovacia.
Dar visul lui Jozef Pilsudski, cu constructia sa aferenta, era subordonat unui alt mare principiu, Prometeismul, proiectul sau politic ce dorea sa slabeasca forta Imperiului tarist si statelor sale succesoare, inclusiv Uniunea Sovietica, mijlocul principal fiind sustinerea neconditionata acordata miscarilor nationaliste de independenta, in principal cele organizate de popoarele de origine non-rusa.
In numele si in spiritul acestei politici, Polonia a fost printre primele tari care au recunoscut independenta Finlandei, Estoniei, Lituaniei si Estoniei, dar a incheiat si o alianta politica si militara cu Republica Populara Ucraina condusa de Simon Petliura (Acordul de la Varsovia, aprilie 1920), in... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro