In ultimele luni, au starnit vii controverse pe internet o serie de filmulete care aratau cum pe suprafata anumitor fructe din comert exista un strat generos de ceara, care le dau un aspect comercial reusit, dar le si apara de bacterii, deci le prelungesc perioada de valabilitate de la cateva saptamani la cateva luni.

Procedura de conservare in sine nu a fost contestata, inca comentatorii si-au aratat nemultumirea pentru trei aspecte. Primul ar fi cele legat de informarea publicului cu privire la metoda de conservare. Al doilea priveste lipsa de informatii privind efectele cerurilor respective asupra organismului uman (mai ales in privinta copiilor), iar al treilea tine de lipsa oricarui control in ceea ce priveste substantele folosite, dar si a recomandarilor pentru indepartarea substantei inainte de consumul produselor.

Plecand de la aceste aspecte, am incercat, in cele ce urmeaza, sa lamurim cum stau lucrurile si la ce riscuri se expun oamenii consumand fructe si legume ceruite. Cu ce fel de ceara se acopera legumele si fructele?

Cel mai folosit produs de acest fel este ceara de carnauba, cunoscut si sub denumirile de ceara braziliana, ceara de palmier si E903. In Uniunea Europeana este autorizat pentru utilizarea la ceruire pe suprafata citricelor, pepenilor, merelor, perelor, piersicilor si ananasului, dar si ca agent de glazurare pentru diferite produse invelite cu ciocolata, alune si boabe de cafea.

Principalul proces de purificare a E903 consta in topirea in apa cu acid oxalic. Amestecul obtinut este incalzit pana la punctul de fierbere si filtrat. Ceara ramasa in filtru se poate extrage cu ajutorul solventilor (de exemplu heptan). Cantitatea maxima admisa variaza intre 200-1.200 mg /kg aliment (ceea ce este relativ, caci de regula raportarea trebuie facuta in cantitate consumata per kilogram de corp), in functie de tipul acestuia, cantitatea cea mai mare fiin... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro