Viata de film a ucrainenilor care au fugit din calea razboiului si au gasit adapost in Bistrita-Nasaud: "La inceput ziceam in loc de "

Viata de film a ucrainenilor care au fugit din calea razboiului si au gasit adapost in Bistrita-Nasaud:

Pe ucrainenii Svetlana, Andrej si pe cei 7 copii ai lor i-am intalnit prima data in luna septembrie a anului 2015, la Magura Ilvei, o comuna de munte din Bistrita-Nasaud. Svetlana, psiholog de profesie, si Andrej, inginer constructor si mecanic, precum si fiul lor cel mare asteapta sa se finalizeze formalitatile pentru a capata drept de munca si a-si putea intretine familia. Da lectii de fitness in comuna Svetlana mai spune ca a primit sprijin din partea satenilor, incepand de la ajutor in a invata limba pana la alimente si lemne de foc. Culmea, aceasta a fost si sprijinita de autoritatile locale sa-si urmeze pasiunea, dandu-i posibilitatea de a tine ore de fitness chiar la sala de sport a comunei.

acum 85 luni (10 Mar 2016)

Pe ucrainenii Svetlana, Andrej si pe cei 7 copii ai lor i-am intalnit prima data in luna septembrie a anului 2015, la Magura Ilvei, o comuna de munte din Bistrita-Nasaud. Obositi dupa un drum care s-a intins pe mai bine de 10 ore, cei 9 priveau spre noua lor locuinta, situata intr-o comuna din Bistrita-Nasaud, departe de locurile natale.

Familia Tuchalina, formata din 7 copii cu varste cuprinse intre 7 luni si 19 ani, a acceptat, fara sa clipeasca, propunerea unei asociatii romanesti care le-a oferit posibilitatea de a fugi din calea razboiului si a se refugia tocmai in Romania. Toti copiii fac eforturi de a invata limba romana si frecventeaza scoala din comuna. Svetlana, psiholog de profesie, si Andrej, inginer constructor si mecanic, precum si fiul lor cel mare asteapta sa se finalizeze formalitatile pentru a capata drept de munca si a-si putea intretine familia. Svetlana (41 de ani) a povestit pentru "Adevarul" despre experienta romaneasca, dar si despre saltul de la o viata urbana, la una rurala, la munte, intr-o tara straina.

Viata de dinainte de razboi

"Pana sa venim in Romania, am trait in Lugansk, la granita dintre Ucraina si Rusia. In Lugansk, eu si sotul meu am avut business-urile noastre: sotul avea firma proprie in sfera gazului, iar eu - in servicii de sanatate. Nu cu mult timp inainte sa inceapa razboiul, am inchis sala de sport care era sub conducerea mea. In Lugansk, puteam sa decidem cu ce sa ne ocupam si sa ne adaptam necesitatilor noastre. Nevoile au crescut pe masura ce a crescut si numarul de membri ai familiei, dar asta nu a fost o piedica in privinta gasirii locului de munca care sa ne permita realizarea atat a noastra, cat si a copiilor nostri.

Ea spune ca, inainte de a decide sa se mute in Romania, razboiul era in plina desfasurare atat in orasul unde locuiau, cat si in restul tarii natale. Pret de un an, familia Tuchalina a stat pe unde a put... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro