"Urasc fotbalul": o poveste cu romani si unguri

Si-am sa surprind: nu, nu din cauza "fotbaliatorilor" - ce tin de toarta fete cu inteligenta unor genti, ce se dezbraca pe o lingura de ciorba in primul ziar care le-o ofera, nu din pricina lui Mitica de la Liga, nici din cea a prestatiei Nationalei. In cartierul in care am invatat ca atat Aniko, cat si Ana-Maria (prietene de nedespartit la acea vreme) se gadila in acelasi loc si ca le place indiferent de faptul ca nu vorbesc aceeasi limba - ei bine, in acea mahala baietii jucau des fotbal. Ficiori de secui pur-sange, dar si de moldoveni adusi de Ceausescu sa industrializeze orasul.

acum 58 luni (11 Oct 2014)

am o antipatie fata de el. Sa nu-l vad, sa n-aud de el. Si-am sa surprind: nu, nu din cauza "fotbaliatorilor" - ce tin de toarta fete cu inteligenta unor genti, ce se dezbraca pe o lingura de ciorba in primul ziar care le-o ofera, nu din pricina lui Mitica de la Liga, nici din cea a prestatiei Nationalei.

O sa spuneti, probabil, ca un om care poarta o ura vizavi de un sport e dezaxat, ca poate generalizez, ca sunt cu siguranta ignorant. Cunosc, dar sursa antipatiei fata de fotbal. Am crescut intr-unul din orasele in care nevorbitorii de limba maghiara "mor de foame pentru ca nu pot sa-si cumpere o paine" - Sfantu Gheorghe. In cartierul in care am invatat ca atat Aniko, cat si Ana-Maria (prietene de nedespartit la acea vreme) se gadila in acelasi loc si ca le place indiferent de faptul ca nu vorbesc aceeasi limba - ei bine, in acea mahala baietii jucau des fotbal. Ficiori de secui pur-sange, dar si de moldoveni adusi de Ceausescu sa industrializeze orasul. Regula era ca joaca vorbitorii de romana cu cei de maghiara. Alt criteriu de selectie pentru a intra in vreo echipa nu exista.

Asta e, copiii reusesc sa implementeze, in jocurile lor, politica prinsa in zbor de la parinti.

Si oricat am incerca sa tinem batista pe tambal si sa ne ascundem dupa deget, despre politici nationaliste se discuta in zona. Eu fiind unul dintre putinii nascuti in familie mixta, vorbind ambele limbi, eram pasat mai ceva ca mingea de fotbal dintr-o tabara in alta. [Nu, tu nu joci cu noi in echipa]

Si tot asa de la o echipa la alta, practic n-am apucat sa joc fotbal deloc. De cele mai multe ori ii inlocuiam pe amandoi, pe rand - cand fugeau sa faca pipi sau sa manance in graba cina. Am ramas cu ura fata de fotbal si am renuntat destul de rapid sa ma infiltrez printre adeptii sportului-rege. Da, recunosc, de cateva ori mi-am luat insulte cum ca as fi fatalau.

Articol de Radu Voina, publicat initial pe MaghiaRomania.

Am vrut sa va ofe... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro