Unirea inseamna clarviziune, o strategie, inseamna sa stii nu doar cum sa ajungi la acest deziderat, dar si ce se va intampla dupa implinirea lui. Suntem astazi, iata, in pragul aniversarii Unirii celei Mici, de la 1859, dar discutam, in acelasi timp, despre Basarabia si readucerea ei la Patria-mama. Vorbim despre unire ca si cum ar fi unul dintre multele subiecte la ordinea zilei. Dar dincolo de vorbe ce facem?

Ma intreb daca noi, aici, in Romania, la nivel de autoritati centrale, de minti luminate, daca avem cu adevarat minti luminate, si sper ca avem, am conceput in ultimii 26 de ani, de cand a cazut comunismul, un plan pentru reunificarea tarii. Repet, nu din poduri de flori sau din spectacole de sunet si lumina, nu din promisiuni. Politcienii acelor vremuri au inteles ca, mai presus de interesele lor, este cel al tarii. Si au permis astfel ca acelasi om sa fie ales Domnitor atat in Tara Romaneasca, cat si in Moldova. Nu stiu cate cantece si poezii au construit, inaintea acelui eveniment, starea de spirit necesara infapturii acestui deziderat national. Mai oameni buni, chiar nu ati obosit de la atatea placinte, si mititei, si jocuri? Mai politicienilor de azi, din anul 2016, oare de altceva chiar nu sunteti in stare? Pentru ca imi dau seama de un lucru. Pentru planurile marete avem nevoie de oameni mareti in fruntea acestei tari. De caractere puternice. Unde sunt politicienii care sa puna mai presus de orice marile idealuri ale Romaniei? Cand ne vom trezi din abureala si ipocrizia in care ne tot invartim de atata amar de vreme? Vrem alti politicieni, nu-i mai suportam pe cei vechi, pe care-i stim de mai bine de 20 de ani, pusi pe capatuiala si minciuna. Avem exemplul tanarului din Giurgiu, care-si cauta nevasta la conferinta de presa a partidului sau. Ca sa-l aud deunazi spunand, la televizor, ca a fost o strategie de imagine. Sa fie cunoscut de o tara intreaga. Giurgiu e un oras aproape mort, din punct de vedere economic. Vorbesc, pentru ca-l stiu dest... Citeste intreg articolul pe romanialibera.ro