pagini din dosarul dedicat razboiului hibrid purtat de Rusia in Occident inclus in editia FP Romania nr 52 (aprilie/ mai 2016)

Razboiul hibrid este o strategie care mixeaza tacticile de insurgenta cu descurajarea militara conventionala. Tacticile insurgente sunt utile deoarece beligerantul poate pretinde ca anumite actiuni care au loc in interiorul granitelor statului tinta au radacini locale, apartin unor forte locale, care actioneaza din propria vointa. Iar descurajarea militara conventionala are menirea de a convinge statul-tinta ca nu poate castiga competitia escaladarii.

Aici se afla paradoxul: tacticile insurgente ofera beligerantului un mijloc de a evita un conflict militar direct cu statul-tinta, dar descurajarea militara conventionala functioneaza numai atunci cand tinta crede ca beligerantul isi va utiliza puterea militara. Obiectivul razboiului hibrid este acela de a bloca un eventual raspuns din partea statului-tinta sau a aliatilor statului-tinta. De fapt aceste faits accomplis teritoriale, precum anexarea Crimeei de catre Rusia, sunt mai degraba normale decat exceptii atunci cand ne gandim la modul in care statele captureza teritorii.

Razboiul hibrid manipuleaza si foloseste tensiunile etnice si nationaliste existente intre grupurile din statul-tinta. Ulterior, miscarea a furnizat baza unei interventii germane lansate tocmai pentru a salva aceste populatii etnice de o potentiala persecutie.

Cu alte cuvinte, am vazut utilizarea acestui tip de strategie si in trecut, atunci cand mijloacele de comunicare erau mult mai primitive. Este gresit sa vedem in folosirea noilor tehnologii de comunicare o caracteristica de baza a razboiului hibrid. Acesta are mai mult de-a face cu iredentismul si cu politica identitatii, cu toate aspectele pe care le asociem, de obicei, clivajelor nationale, care devin materie prima utilizabila.

Pornind de la contextul central si est-... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro