Un triunghi conjugal | Istoriile lui Alex. Stefanescu

Un triunghi conjugal | Istoriile lui Alex. Stefanescu

Imi place atat de mult ca poet, sunt atat de convins ca este un clasic in viata, incat as vrea ca tot ce misca (si chiar ce nu misca) in tara asta sa-l respecte. Mi-a si explicat de ce: pentru ca sunt indoite si incalcite ca niste hieroglife si contin, fara indoiala, mesaje secrete.

acum 58 luni (6 May 2016)

Inainte de a fi poet, Emil Brumaru este un om care stie sa se joace.

Poezia sa, cu totul, este o placere de a trai ritualizata, un joc inventat pe masura ce poetul il joaca. Dar si in viata de fiecare zi, Emil Brumaru se joaca.

Odata, mergand la Iasi, m-am intalnit cu Emil Brumaru si m-am plimbat cu el prin oras. M-am mirat ca statuile nu-l saluta si ca tramvaiele nu opresc atunci cand vrea el sa treaca strada. Imi place atat de mult ca poet, sunt atat de convins ca este un clasic in viata, incat as vrea ca tot ce misca (si chiar ce nu misca) in tara asta sa-l respecte. Mi-a si explicat de ce: pentru ca sunt indoite si incalcite ca niste hieroglife si contin, fara indoiala, mesaje secrete. Am intrat in joc si am descoperit ce multe sarme contorsionate sunt pe jos. Apoi, la un restaurant, poetul mi-a dat misiunea sa duc "mesajele" unor doamne si domnisoare din Bucuresti: Ioana Parvulescu, Adriana Bittel,Marina Constantinescu, Constanta Buzea, Maia Morgenstern, Andreea Marin. Mi-a explicat, totodata, cui anume sa-i dau fiecare sarma si m-a pus sa jur ca nu voi incurca destinatarele intre ele. Am inmanat hieroglifele de metal doar colegelor mele din redactie, ca sa nu le mai caut pe celelalte, iar de impartit le-am impartit la intamplare. Emil Brumaru a dat mai multe telefoane, ca sa afle ce mesaj primise fiecare din divele lui, si s-a suparat foc cand a aflat ce neserios curier fusesem. ... Citeste intreg articolul pe evz.ro