Mi-amintesc din "Regina Mama" un dialog captivant si alert despre iubire, egoism, moralitate - alaturi, dar si impotriva - o mama si fiul ei. Piesa lui Manlio Santanelli ne oferea, la Teatrul National, sansa de a petrece o seara la curtea unei regine a scenei romanesti: Olga Tudorache.

Manlio Santanelli, unul dintre cei mai importanti dramaturgi italieni contemporani, urmas plin de talent al lui Eduardo De Filippo, aducea in scena doua personaje - Regina, o mama autoritara si posesiva, si fiul ei, Alfredo, un jurnalist ratat si nevrotic, interpretat de Marius Bodochi.

Ajuns in casa mamei sale bolnave sub pretextul dorintei de a o ingriji, Alfredo venea cu intentia ascunsa si cinica de a-si salva cariera printr-un reportaj de senzatie, consemnand in detaliu ultimele zile si moartea batranei doamne. Intre cei doi protagonisti se mentinea un raport ciudat, de aparenta animozitate, de agresivitate verbala, o relatie tensionata care, treptat, se destindea sub povara amintirilor pentru ca in finalul surprinzator sa capete accente tragice. Spectacolul a fost pus in scena de Liana Ceterchi si la Pitesti.

Mi-amintesc de o scenografia simpla, cu un fotoliu, o masa si o bucatarie improvizata, pusa in evidenta de lumini si de ilustratia muzicala. Textul vorbea despre certurile inerente dintre o mama si o fiica (Tamara Cretulescu), despre fleacurile de zi cu zi, dar arata si nemarginita tandrete si indestructibila legatura dintre cele doua fiinte care respirau una prin cealalta. Intriga era simpla, fata venea in vizita si ii aducea mamei in varsta peste cu mazare, dar in jurul acestui gest de profund devotament se tesea un intreg val psihologic, cu flashuri din trecutul mamei si al fiicei. Textul ne aducea in fata o alta "Regina Mama", careia regizoarea Liana Ceterchi i-a accentuat, la Pitesti, luciditatea si ironia. Eram coplesiti de nenumarate gesturi de tandrete si delicatete. Mama ajungea la randu-i un copil, in mainile fiicei ca... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro