Un bistritean de 94 de ani si ororile razboiului: "Vagonul se incalzea de la respiratia prizonierilor care lingeau bruma de pe pereti, de sete"

Un bistritean de 94 de ani si ororile razboiului:

Respiratia prizonierilor, singura care incalzea vagoanele cu care erau transportati Drumul in vagoane, ca animalele, si-l aminteste perfect si acum: "Afara era foarte frig, vagonul se incalzea de la respiratia prizonierilor, care lingeau de pe peretii vagoanelor bruma formata, de sete".A fost eliberat din lagar, iar in 12 martie 1945, chiar de ziua sa a ajuns in apropierea satului natal.

acum 109 luni (23 Mar 2015)

Iacob Marian s-a nascut in anul 1921 in localitatea Gledin.Toata viata sa a fost agricultor, insa experienta de viata, memoria de elefant si luciditatea il transforma intr-o adevarata enciclopedie ambulanta.

Tetea Iacob, cum il numesc localnicii din Gledin unde-si duce traiul si acum, a fost incorporat in armata ungureasca in anul 1942. Isi aminteste si acum cum i-a surprins pe ungurii de la Bekesgyula, unde a fost inrolat, cu straiele traditionale. Spune ca ungurii ii obligau sa mearga la scoala de doua ori pe saptamana, unde invatau limba, dar si cum sa indeplineasca anumite sarcini de armata. Recunoaste insa ca instructia nu a fost usoara si ca a ajuns, alaturi de alti concetateni, sa indeplineasca sarcini pe care nu s-ar fi gandit vreodata ca le va duce la bun sfarsit.

"Ne legau la ochi si ne puneau sa asamblam armele la loc. Erau tat felul de sorube si componente mici. Isi mai si bateau joc de noi.

Disperarea se citea pe fetele soldatilor

Cateva luni mai tarziu, la inceputul verii anului 1943, tetea Iacob s-a trezit in drum spre front.

A ajuns langa Moscova, acolo unde s-a vazut in fruntea unui grup de 7 oameni, condamnati la inchisoare, care-si ispaseau pedeapsa pe front, unde munceau la transee.

"Dupa ce se oprea frontul, trebuia sa curatam locul de morti, sa ii ducem, ii puneam in masini si ii duceam, nu ii lasa acolo, ii ingropa.

Tetea Iacob a ajuns de langa Moscova, in Polonia si din Polonia in Cehoslovacia. A fost capturat de rusi la doi pasi de Austria. De lagar nu a scapat nici bistriteanul, care a ajuns intr-un astfel de loc cu 1500 de prizonieri de razboi in anul 1944, chiar de Craciun.

"Te controla piste tat, in pantaloni, sa ma scuzati, si in fund te cata si in gura. Ii bateau de le sare inelul din gura ori din fund.

Respiratia prizonierilor, singura care incalzea vagoanele cu care erau transportati

... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro