Umbrelele anonime sunt parintii nostri
Le multumim, asa cum frumos zicea Vlad Mixich in acest articol de pe Hotnews, romanilor care au plecat din tara ca sa-si faca si sa ne faca o viata mai buna. Inainte sa imi ofere un viitor mai bun a stat fara munca sase luni, a mancat produse expirate de la supermarket si nu ne-a zis niciun cuvant despre asta vreme de multi ani. Daca au putut sa faca asta de la distanta, atunci au dreptul sa voteze pentru viitorul meu si al lor.
"Am stat patru ore la coada la consulat si nu am putut sa votez pana la urma. Mai erau cinci oameni in fata si au inchis usile"
A plecat mai departe, tacut, decis sa voteze in turul al doilea. Din fericire, 16 noiembrie l-a prins in tara, in comuna natala, unde a pus stampila de dimineata, apoi s-a urcat in cabina si a plecat spre Italia.
--
Aproape 400.000 de romani din strainatate au iesit pe soare, ploaie si frig sa voteze. Unii au stat toata ziua si asa au devenit simbolul nostru si al democratiei. Voturile din Romania s-au inmultit din rusine fata de cei care au dardait prin Europa, Canada, Statele Unite.
Le multumim, asa cum frumos zicea Vlad Mixich in acest articol de pe Hotnews, romanilor care au plecat din tara ca sa-si faca si sa ne faca o viata mai buna. Romanilor care, cum sunt si mama si tata, s-au sacrificat pentru ca noi sa fim mai bine. Ei au facut eforturi in toti anii astia si, poate obositi si resemnati, si-au dat silinta sa iasa la vot.
--
Sunt unul dintre cei care a avut fiori la vederea imaginilor cu romanii de la cozi. Sunt cei care au profitat de visul european, dar care sufera in fiecare zi din cauza asta. Inainte sa imi ofere un viitor mai bun a stat fara munca sase luni, a mancat produse expirate de la supermarket si nu ne-a zis niciun cuvant despre asta vreme de multi ani.
Tata isi gateste pe un aragaz de pe marginea tirului. De cand il stiu, hainele lui miros a motorina, iar in crapaturile mainilor are urme de ulei. Au salvat-o laptopul si telefonul mobil, pentru ca se ajuta de Facebook, Skype sau Viber ca sa tina legatura cu realitatea din tara. Altfel, lumea ei ar fi la fel de trista ca cea a batranei pe care o ingrijeste. I-ar fi placut sa nu aiba patron, sa fie stapan pe afacerea lui si sa nu paraseasca Romania o data la trei zile.
Mama si tata s-au ingrijit de viitorul meu de acolo, din Italia. Daca au putut sa faca asta de la distant... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro