Ultimul supravietuitor din "cosciugul de fier". Uimitorul contraamiral roman care a scufundat distrugatorul Moskva si a asediat Sevastopolul

Ultimul supravietuitor din

Cand era copil, contraamiralul in rezerva Zamfir Petre (91 de ani) visa sa devina aviator, insa destinul nu l-a purtat pe aripi de vant, ci l-a lasat dus de val. De regula, venea preotul si ne facea o slujba, iar submarinistul isi lua la revedere de la familie, de la tara si numai Dumnezeu stia daca se mai intorcea sau nu. ANCORA JOS, PAHARUL SUS In misiunea de la Sevastopol a fost si reporterul de razboi Virgil Gheorghiu, care, ulterior, a adunat amintirile sale de pe "Delfinul" in cartea "Reportaje de razboi". PRIN BARAJUL DE MINE CA PRIN URECHILE ACULUI Inainte de asta, intr-o alta misiune, la Novorosiisk, in septembrie 1941, le-a trecut moartea pe la ureche de mai multe ori, cand submarinul era cat pe ce sa fie nimicit de mai multe grenade. De regula, venea preotul si ne facea o slujba, iar submarinistul isi lua la revedere de la familie, de la tara si numai Dumnezeu stia daca se mai intorcea sau nu. In timpul razboiului, Portul Constanta era aparat de un baraj de mine si era ordin ca distrugatoarele sa patruleze pe sectorul de la Tuzla la Sulina.

acum 81 luni (4 Apr 2015)

Cand era copil, contraamiralul in rezerva Zamfir Petre (91 de ani) visa sa devina aviator, insa destinul nu l-a purtat pe aripi de vant, ci l-a lasat dus de val. Asa a ajuns sa termine in 1948 cursurile Scolii Militare de Ofiteri de Marina din Constanta, pe care le-a inceput odata cu cel de-Al Doilea Razboi Mondial. Pe acest submarin, tanarul marinar Zamfir Petre avea sa traiasca cele mai terifiante experiente pe perioada razboiului, din functia de ajutor al ofiterului de navigatie.

"Nava-baza era un fel de hotel, pentru ca pe submarine se dormea doar in timpul misiunii. De la cabina sunam si ceream tuica, vin, prajituri, orice voiam noi. Pe noi, astia mai tineri, comandorul Victor Voinescu nu prea ne lasa sa iesim in oras si ne tinea la bord. Zicea ca noua ne arde de femei. Submarinul este un cosciug de fier. De regula, venea preotul si ne facea o slujba, iar submarinistul isi lua la revedere de la familie, de la tara si numai Dumnezeu stia daca se mai intorcea sau nu. Cine se imbarca pe un submarin este pregatit de moarte", marturiseste el.

Si nu era departe de adevar. In iulie1942, submarinul "Delfinul", avandu-l comandant pe Constantin Costachescu, a participat, pentru a doua oara, dupa operatiunile de observare din noiembrie-decembrie 1941, la asediul Sevastopolului.

"Misiunea noastra era sa nu lasam sa plece convoaiele de nave rusesti, asa cum primiseram noi informatii. Intr-o dimineata, dupa ce am incarcat bateria de acumulator, un avion ne-a descoperit.

Acest lucru a fost necesar pentru ca "Delfinul" era "cocosat", adica era, din constructie, mai greu de pupa si, astfel, i-au sudat un flotor ca sa-i creasca flotabilitatea. Cand a fost atacat "Delfinul", o grenada a ajuns aproape de compartiment, iar tancul s-a fisurat si uleiul s-a imprastiat.

DARA DE ULEI

"Noi am coborat la 80 de metri, dar astia - pe noi. Ca sa nu ne mai depisteze aparatele lor de ascu... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro