Ultimii mesteri fierari ai Romaniei. Pe urmele unui mestesug traditional celebru, acum pe cale de disparitie

Ultimii mesteri fierari ai Romaniei. Pe urmele unui mestesug traditional celebru, acum pe cale de disparitie

Ce-i drept, e pusa strategic, chiar in buza drumul national DN25 ce leaga Galatiul si Braila de Tecuci (si, apoi, de restul Moldovei), ceea ce inseamna ca pe langa ea trec zilnic mii de masini, iar curiozitatea oamenilor se demonstreaza a fi cel mai eficient instrument de marketing. N-a avut de la inceput propria nicovala, asa ca se strecura la cea a tatalui sau, daca o prindea libera sau batea fierul pe o mica bucata din otel desprinsa din resturile unui tanc nemtesc avariat de bombe si abandonat ruginii pe dealurile de langa sat. Un al fierar renumit in nordul judetului Galati este Gheorghe Didila (zis Mihai), un mester de 71 de ani din cunoscutul sat Toflea (de unde se trage si omul de afaceri Gruia Stoica, supranumit "regele cailor ferate din Romania"). Didila a renuntat la potcovit de mai bine de doua decenii si, o vreme, a facut obiecte de tip artizanat pentru o serie de magazine de lux din tara.

acum 24 luni (14 Jan 2018)

Oricat ar parea de ciudat in era tehnologiei din ce in ce mai avansate, fieraria lui Costica Neacsu (75 ani), din satul Independenta (judetul Galati), e renumita in mai multe judete. Ce-i drept, e pusa strategic, chiar in buza drumul national DN25 ce leaga Galatiul si Braila de Tecuci (si, apoi, de restul Moldovei), ceea ce inseamna ca pe langa ea trec zilnic mii de masini, iar curiozitatea oamenilor se demonstreaza a fi cel mai eficient instrument de marketing. I se inoada limba-n gura cand incearca sa pronunte cuvantul, dar n-are nicio ezitare in a-si identifica uneltele de fierarie dupa complicatele nume de origine ba germana, ba evreiasca, ba tiganeasca. Aflam de la el ce-i un "slihthamar" si un "mutarhamar", apoi ne arata foalele, barosul, nicovala, platbanda si panzuitorul. Eu fac treaba asta de aproape saptezeci de ani. Aveam sase ani cand am intrat prima data in fierarie, sa dau la foalele mici - ca pe alea mari nu le puteam misca - si de atunci n-am vrut sa mai plec. Mi-a placut, n-am ce sa zic, meseria asta, dar si ea mi-a dat multe la timpul ei", marturiseste Costica Neacsu. - Cooperativele Agricole de Productie), dar inca nu se stransese surubul asa de tare ca dupa 1980. Prin 1957-1958, tot omul avea cai si caruta, nu erau masini ca acuma, iar la fierarie se incaltau si caii si carutele. Potcoveam si 10-12 cai pe zi, iar la carute era de treaba, nu gluma, ca nu erau cauciucuri ca acuma, ci sina de fier pe roata, iar sudura de-abia auzisem de ea.

Pe cat e de luminos e la fata atunci cand povesteste despre trecutul meseriei, pe atat de tare se intuneca in momentul in care vine vorba despre prezent. Un prezent in care munca meseriasului a fost inlocuita de masini, produsele unicat de produse de serie, lucrurile facute sa tina cateva vieti de "porcarii chinezesti care se rup in cinci minute".

"Sa va arat un topor facut de mine acum 40 de ani.

CITITI SI: FOTO Vaci cu viata de lux i... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro