>

Recordul lui Nastase e amenintat de o concurenta interna acerba si de un mare rezervor local de talente. Putem, deci, trage nadejde, ca suprematia va ramine a noastra si ca Nastase va fi urmat la domnie de vreun politician, sportiv sau chiar ziarist bastinas. Nu peste tot si nu in fiecare casa, dar indeajuns pentru a da o religie publica extinsa si biruitoare.

Din motive care scapa oricarui bun nesimtit, e de-a dreptul absurd sa ni-l imaginam, de pilda, pe Roger Federer rasturnind basculanta cu mascari, pe un teren de tenis, asa cum se cade unui superstar atins de intelepciune la 70 de ani. La fel cum e dincolo de cea mai bolnava imaginatie sa ni-i inchipuim pe Ivan Patzaichin sau pe Radu Voina straduindu-se sa asigure un public international ca romanii sint mari ucigasi de bun simt. Insa recitalul sustinut de Nastase la usa consolidata a cortului nu e doar o proba de virtuozitate personala.

Un public enorm l-a idolatrizat pe Nastase cu toata buna credinta, pentru a afla ca e dator sa inghita un zeu care se scobeste in nas. Mirlania torentiala e normala, ba chiar obligatorie, la noi, intr-o tara care a asezat pe podium, pe ecrane si in demnitati publice o elita mitocaneasca. Limba murdara, injuria baloasa si aluzia otravita la sex sint normale, gustate si apreciate. Cine e important stie neaparat sa fie un porc de seama si are dreptul la aplauzele unui public neaos. Un public enorm l-a idolatrizat pe Nastase cu toata buna credinta, pentru a afla ca e dator sa inghita un zeu care se scobeste in nas.

Dar toate astea ar putea ramine o povestire desuchiata si limitata la chestiuni de igiena morala personala. Problema incepe abia din clipa in care dreptul la mirlanie devine o chestiune de patrimoniu si se ascunde in spatele patriotismului.

Nimeni n-a formulat mai bine aceasta inalta teorie decit Ion Tiriac, un om priceput la afaceri si numai la afaceri. O cugetare plina de obida, depusa, in folosul patriei, de Tiri... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro