Traian Ungureanu: "Vadim Tudor a fost un personaj in acelasi timp toxic si tragic"

Traian Ungureanu:

> Dupa 20 de ani de turbulenta, oratorie si verva calomnioasa, Corneliu Vadim Tudor pare un personaj cunoscut. Cine se mai intereseaza de literatura va intelege ca si Paunescu si Vadim s-au ridicat ca scriitori din sugestii de poezie ardeleana a la Goga, amplificate acid de metafora si pamfletul lui Arghezi. Lansind Romania Mare, Vadim Tudor a detunat citeva premiere dure: un stil de presa insuportabil si mare racoritor de resentimente, un partid liber de bun simt si un lider cu reprezentatii fara plasa intr-o arena de circ trucata.

acum 102 luni (15 Sep 2015)

>

Dupa 20 de ani de turbulenta, oratorie si verva calomnioasa, Corneliu Vadim Tudor pare un personaj cunoscut. Un nationalist sau patriot cum ii placea sa-si spuna, Corneliu Vadim Tudor a scris, a vorbit si s-a rafuit tot timpul cu toata lumea si pe orice subiect. Aceasta conjugare de torenti furiosi lasa si azi, dupa disparitia lui Vadim, impresia certa a unui campion de K 1 scris si verbal. Asta a auzit si vazut un public enorm, vrind-nevrind sedus sau oripilat, dar intotdeauna intoxicat de generatorul de socuri incins de Vadim.

Explicatiile care cauta raspunsul la inceput, in anii ascensiunii lui Vadim si a PRM, nu vor aduce nimic mai mult sau mai nou decit stim deja. In fond, cea mai socanta din nenumaratele tensiuni care l-au insotit pe Vadim Tudor e diferenta dramatica intre sfirsit si inceput, intre un final de cariera strident, dar izolat si o lansare senzationala. Adevarul e ca Vadim Tudor a terminat singur, parasit, uitat sau respins de multimi, har si apropiati. Spre sfirsit, in ultimii ani de aparitii razlete, tot ce a ramas din silueta paterna si din verva lui Vadim a fost agitatia. Un fost politician infernal a devenit o figura de inchiriat in scandaluri mondene, minore si televizate. Iar asta ne spune ca, in esenta, Vadim Tudor a fost mereu omul unei agitatii vehemente, adica un mare cautator de recunoastere si prin asta un suflet impetuos si nesigur. Mecanica personajului public, a Tribunului cum i s-a spus cu o vorba neatenta, a fost stimulata de o nevoie naprasnica de notorietate, validare si consimtamint.

Vadim Tudor a exagerat cu buna stiinta si la vedere vreme de 35 de ani. Cind societatea a reusit sa-l depasasca, razgindita de alte vremuri si alte incendii, Vadim Tudor a fost ajuns din urma de propria lipsa de continut. Inainte de 1989, pe cind il vedeam la meciuri si ii ascultam tiradele de umor neaos la masa presei. Cu timpul, am ajuns sa cred ca Vadim Tudor a fost un personaj in acelasi timp toxic si tragic. ... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro