Traian Ungureanu: Recviem David Bowie. Portretul unui artist imposibil de incadrat in norme

Traian Ungureanu: Recviem David Bowie. Portretul unui artist imposibil de incadrat in norme

Daca vremurile sint moderne, ghicitorii si corcitorii amintiti se vad ca Picasso, se aud ca Bowie si se citesc tinind cartea cu susul in jos ca in cazul lui Ionescu sau Platonov si Harms - doi rusi obscuri, profunzi, imposibili si tradusi in romaneste. Un cintec nenorocit despre cum poti fi tinar si puternic o data si gata, Un cintec scris cu 10 ani mai inainte, tot la Berlin, unde Bowie sosise pentru exorcizare sau, in termeni medicali, pentru a scapa, mental, de prietenul purtator de sulf si, fizic, de halucinatiile ingrasate cu cocaina. Un album - poem sinistru despre sfirsit, sustinut de clipuri video de estetica funerara, cu imagini culese dintr-un Orient apocaliptic, saturat de negura violentei si versuri de carbon despre ziua executiei, despre Lazar si despre o luminare care arde si vegheaza singura.

acum 55 luni (18 Jan 2016)

>

In acest rastimp, Bowie ar fi facut muzica pop, jazz, cabaret, avangarda,electro, minimalista, usoara, heavy, blues, disco si altele care abia urmeaza sa primeasca nume. Ar fi inregistrat 25 de albume si ar fi consumat productia de cocaina pe unul din anii mai bunicei ai Columbiei. Ar fi avut acces nelimitat la spiritele lui Sinatra, Brel, Dietrich, Presley si Lennon. Altii il banuie de incurcatura de sex si cred ca sub costumele de gangster spilcuit, de maestru kabuki sau sub giaca de rebel se ascundea, nu tocmai in taina, un androgin. Sa inchidem ochii si sa privim mai atent! In temeni muzicali si vizuali Bowie e sau pare orice: clown, impostor, magician, escroc, diva, profet. La inceputul anilor '70, Bowie a sedus si fanatizat o audienta enorma care a crezut ca asculta un idol pop (album - Space Oddity). La mijlocul anilor '90, pe Outside, Bowie napirlea dezinvolt si se imbraca in Avangardist Demonic. Acum trei ani, Bowie reaparea din culise si, cu The Next Day, facea turul tuturor melancoliilor, incoronat ca Rege al Romantei Postelectronice.

Adevarul despre Bowie e atit de evident incit e de-a dreptul invizibil: un creator aberant ca toti creatorii blestemati cu darul de a ghici in mijlocul unei lumi oarbe si de a corci orice cu orice, plus rima la urma. Daca vremurile sint moderne, ghicitorii si corcitorii amintiti se vad ca Picasso, se aud ca Bowie si se citesc tinind cartea cu susul in jos ca in cazul lui Ionescu sau Platonov si Harms - doi rusi obscuri, profunzi, imposibili si tradusi in romaneste. Tot nimic e si obsesia comentatorilor care insista lubric asupra lui Bowie ca promotor sexual, homosexual si transexual. Parada infinita si cameleonica a lui Bowie e o iluzie ironica si nu un spectacol cu adresa si mesaj. Un mare artist nu imbratisaza cauze ci se amuza trist comentind cu bascalie vizionara patimile si micimea modelor si multimilor.

Inainte de toate si peste orice, David Bowie a fost englez. Una din fiintele care,... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro