Traian Ungureanu: "De la Coposu incoace, niciun politician n-a mai putut gindi Romania ca unitate istorica"

> Trebuia sa vorbeasca pentru ca tocmai facea legatura cu mindria apusa a unei tari care se unise sub promisiunea ca va sti sa isi aiba de grija. Pe drumul deschis de Coposu ne asteptau politica de valori si suferinta plina de sens care conduce spre primele certitudini ale civilizatiei. Inconjurati de folclor si hotie, ambele stramosesti, sintem o aglomerare iute de mina, vorbareata si perfect incapabila sa imagineze premizele unei societati. Unirea ne iese de minune doar in sunete de fanfara, la ocazii si solemnitati oficiale.

acum 99 luni (7 Dec 2015)

>

Trebuia sa vorbeasca pentru ca tocmai facea legatura cu mindria apusa a unei tari care se unise sub promisiunea ca va sti sa isi aiba de grija.

Inainte de a fi doborita de negura guturala a multimii, sansa a plutit o clipa deasupra multimii. Sansa unei Romanii serioase si punctuale la intilnirea cu istoria. Eram acolo si am vazut-o murind, pe scena de la Alba Iulia.

Corneliu Coposu e cel cerut de manifestantii plecati pe strada, in cautarea unei solutii, dupa macelul fumegind de la Colectiv. Coposu ne-a ferit de scufundarea in omenia lui Ion Iliescu. Atit cit e, civismul nostru a fost sadit de Corneliu Coposu. Dupa 25 de ani, Coposu ramine cel mai important om public al Romaniei. Restul, de la Iliescu la Constantinescu si Basescu sint secundari. Coposu nu a avut talentul si abilitatea politica a celor ce ii traiesc, fara sa stie, in umbra. Fara Coposu, fara discursul rostit pina la capat, sub huiduieli la Alba Iulia, fara incapatinarea de extraterestru programat sa practice buna-cuviinta politica, am fi plonjat direct in cazanul cu robi si deseuri. Pe drumul deschis de Coposu ne asteptau politica de valori si suferinta plina de sens care conduce spre primele certitudini ale civilizatiei. Asa cum se stie, avem oroare de drumuri lungi si drepte. Ne consolam cu gindul ca prosperitatea clasei de mijloc, pe care o fetisizam in lipsa de altceva, va aduce succesul. Inconjurati de folclor si hotie, ambele stramosesti, sintem o aglomerare iute de mina, vorbareata si perfect incapabila sa imagineze premizele unei societati. Unirea ne iese de minune doar in sunete de fanfara, la ocazii si solemnitati oficiale. Adevarul nerostit si umilitor pe care sta zbenguiala dintre granitele noastre e ca nu am facut fata Unirii din 1918.

Am sarbatorit de curind doi ani pina la aniversarea unui secol pierdut. Fac, de pilda, dezintegrarea umana care pustieste tot ce misca, bea si cocleste intre Turnu Severin, Constanta si Iasi. Pierduti in mare... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro