De luni, intram in saptamana patimilor insotindu-l cu gandul si sufletul pe Iisus Hristos in drumul sau spre "Patima" care semnifica: chinuri, dureri, lovirile, bataile, scuiparile, rastignirea si moartea Fiului lui Dumnezeu pentru mantuirea noastra, a pacatosilor.

Saptamana Patimilor este un prilej pentru a ne curata de pacate, de raul ce ne stapaneste, de ura, de ganduri urate pentru semenii nostri, de tot ceea ce nu ne face sa fim mandri, mergand pios spre spovedanie si sfanta impartasanie. Bucuria invierii este cu atat mai mare, mai simtita cu cat am reusit fiecare in parte dupa putere, dupa vointa sa ne rugam, sa cerem iertare, sa tinem post, sa plecam capul macar pentru cateva momente. Traim vremuri tulburi, uitam de cele mai multe ori sa ne oprim macar pentru cateva clipe din drumul cotidianului si, sa ne intrebam daca ne este bine, daca suntem pe calea dorita, daca avem multumire sufleteasca, daca bucuram pe cei din jur, daca suntem la randul nostru impliniti, daca am invatat ceva de la viata incercata, dura, lipsita de suflet care se masoara mai tot timpul in material. O data cu inceperea Sarbatorii Floriilor, de maine dupa amiaza intram in Saptamana Mare si poate ca ar fi bine sa incepem cu lucruri potrivite noua, celor atat de preocupati, de grabiti prin viata spre multe si fara de capat, fara de rost, ca este prilej sa traim si sa sarbatorim asa cum se cade Saptamana Mare. Dar, sa nu uite ca Domnul nostru se lipeste de buna voie de viata fiecaruia dinte noi si imbratiseaza suferinta fiecaruia in parte. Pentru ca mentalitatea noastra despre viata de cele mai multe ori functioneaza invers, pe de o parte evitam patimile, le renegam din egoism, iar de cealalta parte avem mare grija sa nu cumva sa pierdem, sa nu cumva sa ne lipsim de placerile vietii, de belsug... De asta mersul nostru pe drum, nu este de cele mai multe ori cel corect si oricum fara voie suferim patimirile. Asadar, daca am intelege corect suferintele si le-am vedea ca pe o binec... Citeste intreg articolul pe evz.ro