Cu toate ca, de obicei, istoria Romaniei ne lasa sa vedem mai ales momentele ei eroice, pline de fapte marete (la urma urmelor, nu se mandreste nimeni cu infrangeri si esecuri), in documentele pastrate de-a lungul veacurilor exista o sumedenie de relatari care arata o fata diferita, uneori grotesca, a teritoriului locuit de romani.

Intr-o laborioasa cercetare istorica intreprinsa in urma cu mai bine de un deceniu de catre profesorii galateni Stefan Stanciu si Marian Stroia (concretizata in volumul "Orasul Galati in relatarile calatorilor straini, de la inceputurile sale pana la 1848" - Editura "Biblioteca Bucurestilor", 2004) descoperim cateva astfel de aspecte care arata cum vedeau strainii organizarea statala si obsteasca la Dunarea de Jos.

Descoperim astfel ca, dincolo de relatarile seci legate de populatie si indeletnicirile acestei, despre laudele la adresa belsugului si ospitalitatii, exista si o latura intunecata: mizerie, coruptie si promiscuitate. Un conte francez socat de saracie, coruptie si promiscuitate

Una dintre cele mai dure relatari despre traiul romanilor dunareni in Evul Mediu apartine aristocratului francez Louis Emmanuel D'Antraigues (1753-1812), conte, regalist fanatic si personaj implicat in numeroase comploturi, motiv pentru care a petrecut multi ani in exil.

Si activitatea din portul Galati este criticata de virulent, calatorul apreciind ca desi traficul de marfuri este insemnat, pe constructia navala lucrurile merg foarte prost: "constructia lor este foarte rea, de calitate proasta".

Mai mult decat atat, bisericile ortodoxe au avut darul de a-l soca pe Louis Emmanuel D'Antraigues, cu ca toate ca acestea pareau sa fie in acea vreme singurele cladiri inalte si trainice ale orasului (asta poate si pentru ca rusii, care obisnuiau sa tot prade si sa arda Galatiul, se temeau sa incendieze si bisericile). Pe unul din ei era inch... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro