Terorismul islamic medieval: Ordinul Asasinilor

Terorismul islamic medieval: Ordinul Asasinilor

Secta siita cunoscuta sub numele de Ismailitii Nizari, Asasinii erau relativ putini numeric, disperasati geografic si renegati atat de majoritatea musulmana sunnita, cat si de comunitatea siita. Cunoscuti sub numele de fida'i (din cuvantul arab care inseamna sacrificiu), acesti agenti petreceau luni sau chiar ani intregi urmarindu-si inamicii inainte de a-i omora, de regula intr-un loc public. De asemenea, siitii erau de parere ca imam-ul ar tebui sa se bucure nu doar de autoritatea politica suprema, dar si de cea religioasa.

acum 58 luni (17 Feb 2015)

O asemenea miscare s-a manifestat in Orientul Mijlociu (sa fie oare aceasta zona predilecta pentru astfel de fenomene?) in secolele XI-XIII. Intr-o paralela intre acest fenomen medieval si terorismul modern am putea gasi atat asemanari, cat si deosebiri. Timp de aproape doua secole, intre 1090 si 1273, Ordinul Asasinilor a jucat un rol unic, dar si sinistru in Orientul Mijlociu. Secta siita cunoscuta sub numele de Ismailitii Nizari, Asasinii erau relativ putini numeric, disperasati geografic si renegati atat de majoritatea musulmana sunnita, cat si de comunitatea siita. Insa spre sfarsitul secolului al XI-lea, carismaticul conducator Hasan-i Sabbaf a transformat aceasta mica secta persecutata intr-una din cele mai letale si eficiente grupari teroriste din toate timpurile. Cunoscuti sub numele de fida'i (din cuvantul arab care inseamna sacrificiu), acesti agenti petreceau luni sau chiar ani intregi urmarindu-si inamicii inainte de a-i omora, de regula intr-un loc public. Astazi, la 750 de ani dupa disparitia lor, metodele Asasinilor - folosirea terorismului prin suicid, uciderea sistematica in vederea unor teluri de natura politica - seamana in mod izbitor cu tacticile unor grupari teroriste precum Hamas, Hezbollah sau al-Qaida. Insa pentru Hasan-i Sabbah, actele de teroare nu erau altceva decat metode legitime de autoaparare indreptate impotriva liderilor politici, militari si religiosi care intreprinsesera actiuni ostile impotriva comunitatii Ismailite. Istoria acestei secte incepe in 632, odata cu moartea profetului Muhammad, cand lumea musulmana s-a divizat din cauza unei probleme de ordin religios. Siitii considerau ca doar un imam (conducator) de inspiratie divina poate interpreta Coranul si pildele Profetului, si ca doar descendentii directi ai lui Ali (urmas al lui Muhammad) puteau indeplini rolul acesta. De asemenea, siitii erau de parere ca imam-ul ar tebui sa se bucure nu doar de autoritatea politica suprema, dar si de cea religioasa. Pe de alta parte, sun... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro