Pe scena intra, rand pe rand, din sala, cei trei clovni batrani, Filippo, Nicollo si Peppino, care asteapta in fata portilor Circului ora de intrare trecuta pe anuntul de angajare de clovn. Este unul dintre elementele ce transmit starea de incertitudine a batranilor clovni, subliniata regizoral prin zgomotul inspaimantator care vine din spatele portilor Circului ori de cate ori unul dintre ei incearca timid sa o deschida.

Candva prieteni si parteneri de arena, fiecare dezamorseaza incercarea colegului de a arata ca este inca in forma, aruncandu-i in fata adevaruri crude, binecunoscute, de genul: "Esti o ruina, o umbra!", "Eu in locul tau as alege moartea", luandu-i ca martori chiar pe spectatori. Pe fiecare dintre ei trecerea timpului si evolutia circului in care ei nu-si mai gasesc locul il determina sa priveasca nostalgic si sa protesteze fata de noile tendinte in arta circului, pe nedrept considerata ca fiind una secundara, sa-si nege batranetea si sa incerce sa demonstreze cat de minunate sunt clovneriile lor, apeland la numere rasuflate.

"Un clovn adevarat nu rade niciodata"

Cei trei tineri actori, Petre Ancuta, Emilian Marnea si Florin Calbajos (retineti numele lor, pentru ca ii vom mai intalni cu siguranta in roluri de neuitat, fiind nu numai actori talentati, dar si interpreti minunati la diverse instrumente muzicale), reusesc sa transmita perfect spectatorului starea de bucurie, dar si de tristete, sa-i creeze chiar un anumit sentiment de vinovatie, pentru ca, nu-i asa?, fiecare dintre noi am privit arta clovnului, a circului in general, ca fiind sub celelalte arte ale spectacolului, chiar daca ne face sa radem, ne binedispune. Toate aceste stari sunt bine sustinute de muzica adusa in scena de Calin Topa, cu fragmente din melodiile lui Nino Rota din filmul lui Fellini "La Strada". Sigur ca razi cand il auzi pe Nicollo spunand cu infatuare "Daca ne curatam si noi, s-a dus si arta!", dar te si intristezi. circ, cel adev... Citeste intreg articolul pe romanialibera.ro