Sylvia Hoisie, "mama" Polidinului, celebrul vaccin 100% romanesc: "L-am testat pe noi. Ne-am injectat sase zile la rand cate 2 mililitri"

Sylvia Hoisie,

Dupa razboi, s-a intors in Romania, a urmat Facultatea de Medicina si, dupa un deceniu de cercetari, impreuna cu echipa de medici, asistenti si tehnicieni din cadrul Institutului Cantacuzino din Iasi si Bucuresti, a scos pe piata Polidinul, injectia dureroasa de care ne amintim cu totii, dar care ne ferea de infectii bacteriene, dar si de gripa si ne crestea imunitatea. Imi aduc aminte cat de mult se schimbase comportamentul colegelor pe care le cunosteam de la gradinita, de la scoala primara si credeam ca suntem cu totii copii, ca nu suntem diferiti unii de altii. Nu aveam unde sa stam, cu mare greutate am reusit sa obtinem un loc intr-o camera de la o casa de cultura, in care au incaput 30-40 de familii. In anul 1951 l-am nascut pe baiatul meu, Andrei, si un an mai tarziu mi-am dat examenul de stat si am fost repartizata de Ministerul Sanatatii la Institutul Cantacuzino, pentru ca specialitatea pe care am facut-o la Medicina era Igiena. In timpul facultatii am lucrat ca interna la spitalele din Iasi, la un spital de medicina interna si la cel de boli contagioase, unde, intr-adevar, am inceput sa inteleg si sa-mi placa medicina. O perioada am lucrat la Institutul de Igiena, pentru ca Institutul Cantacuzino din Iasi, infiintat dupa cel de-Al Doilea Razboi Mondial, in 1951, nu avea bani ca sa ne plateasca si abia din anul 1953 am ajuns in institut, care era condus de bacteriologul Petre Condrea, profesor la Facultatea de Medicina din Iasi si fost elev al celebrului microbiolog Ion Cantacuzino, un mare specialist in tetanos. "Ne-am injectat sase zile la rand cate 2 ml de Polidin si toate reactiile au fost bune" "Weekend Adevarul": De unde a venit ideea de a incepe cercetarile de laborator pentru a realiza Polidinul? Eram cu totii foarte tineri, media de varsta fiind in jur de 25-26 de ani, si plini de chef de lucru. A fost nevoie de mare atentie, caci era suficient sa patrunda in apa curenta doar cativa microbi, mai ales ca tevile de apa sunt aproape de cele de la canalizare, si s-ar fi declasat o epidemie in oras. Decizia a fost luata de Consiliul de Administratie al institutului de la Bucuresti si de Ministerul Sanatatii, ca urmare a lipsei de investitii la institutul de cercetare.

acum 40 luni (11 Mar 2017)

Pentru medicul Sylvia Hoisie (89 de ani), copilaria a fost perioada cea mai grea a vietii. Dupa 1940, fiind evreica, nu avea voie sa mearga la cinema, sa se plimbe pe bicicleta sau sa detina un aparat radio in casa, iar colegele o strigau "jidanca".

A urmat deportarea in Transnistria, impreuna cu intreaga familie, unde a suferit de foame si a trait in mizerie. Dupa razboi, s-a intors in Romania, a urmat Facultatea de Medicina si, dupa un deceniu de cercetari, impreuna cu echipa de medici, asistenti si tehnicieni din cadrul Institutului Cantacuzino din Iasi si Bucuresti, a scos pe piata Polidinul, injectia dureroasa de care ne amintim cu totii, dar care ne ferea de infectii bacteriene, dar si de gripa si ne crestea imunitatea. Primii ani din viata au fost frumosi, dar am avut parte si de lucruri mai putin placute. Cand ati simtit ca sunteti priviti altfel de catre prieteni, de catre colegii de clasa, de vecini? In anul 1940 au intervenit legile rasiale si, dupa clasa a III-a gimnaziala, am fost nevoita sa parasesc scoala, intrucat evreii nu aveau voie sa invete la scolile de stat. Imi aduc aminte cat de mult se schimbase comportamentul colegelor pe care le cunosteam de la gradinita, de la scoala primara si credeam ca suntem cu totii copii, ca nu suntem diferiti unii de altii. Dar eu si celelalte colege evreice am fost asezate in ultima banca, la o distanta de o banca de ceilalti elevi. Colegii nu ne scoteau din si cantau cantece legionare pe care nu as vrea sa mi le mai amintesc. A fost o eliberare cand am fost data afara de la scoala. Comunitatea noastra a incercat sa amenajeze o unitate de invatamant particulara, dar nu au fost bani suficienti. In afara de cuvintele jignitoare din partea copiilor, cat de greu era sa fii evreu in anii '40? Legile rasiale spuneau ca nu avem voie sa iesim din casa decat la anumite ore, nu aveam voie sa detinem radio, bicicleta si nu puteam sa mergem la cinema. Sylvia Hoisie si sora ei mai mare, Miriam FOTO Arhiva persona... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro