Supravietuitor al miscarii "Rugul Aprins": "Nu regret nicio clipa ca am facut patru ani de puscarie degeaba. Am cunoscut oameni adevarati"

Supravietuitor al miscarii

Emanoil Mihailescu, de 82 de ani, unul dintre ultimii supravietuitori ai miscarii Rugul Aprins a vorbit, in Sala Senatului de la Universitatea "Ovidius" din Constanta despre drama tineretii sale, cand a fost arestat, alaturi de alti studenti, pentru ca a mers la intalnirile de taina, unde, alaturi de mari duhovnici si alti studenti, se discutau teme din literatura si spiritualitate. Eu am plecat de acasa si am ajuns in tabara de corturi de la mare, de la Eforie Sud. De aici am mers inapoi pe Insula Mare a Brailei, la Colonia Stramba, la lucrari agricole, prasit de porumb si de sfecla, abia rasarite din pamant, si apoi la dig. Tot aici incepuse "reeducarea", care trebuia sa pregateasca detinutii pentru viata in libertate, si care consta in lectura ziarului "Scanteia", in fiecare dimineata, seara "la club", si duminica dupa amiaza, tot la club, in prezentarea unei recenzii a unei carti propuse de seful clubului de catre un detinut desemnat tot de el.

acum 80 luni (17 Nov 2017)

Emanoil Mihailescu, de 82 de ani, unul dintre ultimii supravietuitori ai miscarii Rugul Aprins a vorbit, in Sala Senatului de la Universitatea "Ovidius" din Constanta despre drama tineretii sale, cand a fost arestat, alaturi de alti studenti, pentru ca a mers la intalnirile de taina, unde, alaturi de mari duhovnici si alti studenti, se discutau teme din literatura si spiritualitate. "Mi se rupe sufletul cand trebuie sa pomenesc de el, pentru ca a avut un sfarsit tragic. Si datorita lui, care il cunostea pe parintele Daniil, mi-a propus mie si lui Nicolae Radulescu, un alt baiat extraordinar, un foarte bun arhitect si un om de o spiritualitate aleasa, autentica, sa mergem in acea vara la Manastirea Slatina, ctitorie a lui Alexandru Lapusneanu. Ceea ce ma fermeca era ca la usa lui stateau, in acel pridvor, multi tineri, cuceriti de acest calugar micut, dar cu niste ochi care te sfredeleau. De la Slatina, George ne-a propus sa mergem la Rarau, la parintele Daniil. Am uitat sa ne intoarcem in Bucuresti si ne-a apucat ninsoarea in ghete de baschet pe munte. Era fermecator parintele, stia sa ne vorbeasca de la literatura la filosofie. Cateodata, ne amintea: "Comunistii se refereau la biserica ca la un basamac pentru popor. Eram plecat in excursie pe munti cu colegi de liceu si, cand am ajuns acasa, tata era disperat. Am aflat ca venisera sa ma aresteze si pe mine la ora 1.00 noaptea. Eu am plecat de acasa si am ajuns in tabara de corturi de la mare, de la Eforie Sud. Apoi, toata vara, am fost pe la tara, la rude. Dar, in septembrie, incepeau facultatile si eu voiam sa ma intorc in Bucuresti, sa nu pierd anul. In dimineata zilei de 18 septembrie m-au gasit acasa si m-au luat sa merg cu ei sa dau o declaratie. Cand au vrut sa ma legitimeze, le-am spus ca buletinul meu este la biblioteca din parc, de unde imprumutasem niste carti. Asa ca mi-am recuperat buletinul si am fost dus la sectie. Publicul care fusese admis inainte de inceperea procesului a fost obligat sa paraseasca... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro