Superstitii si traditii stravechi la nasterea si botezul copilului. De ce le era furata caciula barbatilor

Superstitii si traditii stravechi la nasterea si botezul copilului. De ce le era furata caciula barbatilor

Dupa ce era incalzita neaparat in oala de lut noua, neinceputa, se adaugau in ea tot felul de lucruri fiecare cu puterea lui tamaduitoare: grau, ca sa aiba cinstea lui, pene de pasare care sa fie sprinten si ager la minte, zahar, ca sa fie placut, busuioc, sa fie mandru la joc, bani de argint, sa fie curat la suflet si bogat, floare de ciocare, sa fie mandra-n sezatoare, un ou crud, sa fie sanatos, miere, sa fie harnic ca albinele, putin lapte dulce, sa aiba pielea alba, mana Maicii Domnului, ca sa fie ocrotit.

acum 26 luni (14 Jun 2017)

Traditiile stravechi spun ca, odata ce a adus pe lume un copil, mama si pruncul nou-nascut nu aveau voie sa paraseasca (slobozeasca) locuinta timp de 40 de zile de la nastere, dar nici alte persoane straine, nici macar rude apropiate nu aveau voie sa intre in casa.

Interdictia era valabila pana in ziua botezului, timp in care copilul si mama lui nu puteau iesi nici macar in curte de teama duhurilor rele si deochiului. De fapt, in spatele acestor superstitii se ascundea o masura de precautie care este respectata si in zilele noastre, cand mamele se tem sa iasa din casa in primele saptamani de la nastere pentru a nu contacta diverse boli, astazi numite viroze, nu duhuri rele. Ritualul anuntarii sexului copilului

Singura care avea dreptul sa intre in casa nou nascutului era moasa, de altfel si cea care anunta rudele si vecinii ce sex are copilul. Daca pruncul era baiat, moasa iesea din casa si trecea fara sa se opreasca in dreptul femeilor, in schimb de ducea la barbati si le dadea caciulile jos din cap.

Venirea pe lume a unui baiat era motiv de veselie mai ales pentru tata, care, platea moasa cu un banut pentru veste, dar si un copil pe care il trimitea in sat sa anunte intreaga comunitate. In caz ca pruncul era fetita, tatal era mai degraba compatimit, iar noutatea era data cu grija de catre moasa. Daca refuzai crestinarea unui copil, aduceai ghinion si nenorociri

Cel mai important moment din viata unui copil era considerat in tot spatiul romanesc, botezul, crestinarea nou nascutului care era astfel integrat in comunitatea crestina si era eliberat de "jugul fortelor rele", scrie etnograful Simion Florea Marian. In traditia romaneasca straveche, se spunea ca, sa refuzi crestinarea unui copil era o mare slabiciune care atragea nenorociri si ghinion, iar daca te ofereai sa botezi de buna voie copilul erai iertat de pacate. Era apoi impodobita cu flori si cu busuioc, dar s... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro