Intr-o primavara, acum cativa ani, m-am aflat pentru cateva zile intr-una dintre acele metropole care ar putea servi de capitala a lumii. Toti anii aceia am evitat sa ma intalnesc cu oficiali romani, pentru ca personalitatea imposibila a Presedintelui parea sa fie contagioasa in mod radial. Intr-una din seri, un cuplu de poeti romani stabiliti in marea metropola m-au invitat in oras.

Inainte de intalnire m-au intrebat cum ar fi daca ni s-ar alatura si o doamna foarte simpatica, si ea in trecere prin oras. Abia sosise de la Bucuresti. Avea cateva ticuri care nu puteau fi puse doar pe seama schimbarilor de zona orara. Mi-a marturisit, din primul moment, ca adora sa-si petreaca timpul cu scriitorii, si ca numai functiile importante pe care le detine in stat o impiedica sa se intalneasca mai des cu personalitati literare. Am intrat intr-un restaurant turcesc, unde eu mi-am comandat o cafea, iar doamna simpatica a cerut o sticla de cabernet si un platou cu aperitive. Nu m-a lasat sa raspund. Nu cred ca Filip isi da aere, chiar nu. La un moment dat doamna simpatica s-a incruntat spre mine si mi-a soptit: "Stii ce functie am eu?" Prietenii poeti incercau sa nu fie de fata. Chelnerul era asa de impresionat de rapiditatea consumului doamnei incat a uitat sa-mi aduca cafeaua. Cand ea a dus al patrulea pahar la gura am apucat sa spun: "N-are de-a face una cu alta." Ideea de functie in stat nu s-a legat de ideea de arta. In schimb, a comandat a doua sticla de cabernet, apoi a inceput sa se rezeme de pahar, iar o parte a machiajului i-a ramas in decor. La plecare, afara, aerul serii i-a redat din entuziasm: "Sper ca nu te-a suparat discutia noastra literara. Nu am nimic cu voi, sa stii. Apoi mi-a spus ca merge sa se odihneasca, pentru ca maine o asteapta o zi plicticoasa la evenimentul organizat de ONU. Singura eroare diplomatica pe care am facut-o a fost cand am zis: "Daca va fi o zi plicticoasa de ce ai mai venit?"

Opiniile exprimate in paginile ziarului ap... Citeste intreg articolul pe evz.ro