Potrivit etnografului Camelia Burghele, in comunitatile rurale credintele in deochi, in strigoi, in maleficii si in multiple pericole magice sunt prezente si azi in memoria colectiva si individuala. Din discutiile purtate cu batranele satelor salajene, etnograful a aflat ca scenariile magico-rituale legate de aceste credinte in forte supranaturale se derulau in spatii calificate, dintre care un loc privilegiat il ocupau "mejdiile" (limitele) de despartire a hotarelor (si prin similitudine magica, de despartire a firelor sortii, a sanatatii de boala, a norocului de nenoroc, a vietii de moarte, a iubirii de esecul violent al acesteia).

"Hotarul satului contureaza deci o fasie spatiala circulara cu rol de bariera magica, unde spiritele malefice - si deci si strigoii de mana - se pot desfasura in voie, cu certitudinea ca, in noaptea de Sangeorz, pot lua in stapanire intreg spatiul. Credintele in astfel de demersuri de sorginte magica veneau la pachet cu un sistem de reguli ce impuneau un anumit comportament pentru membrii comunitatii. Ieste si care o facut special, care s-o ocupat cu ase ceva", povesteste lelea Marie, din Peceiu. Ase sa stiea si ase o si fost, da nu trebuia si faca ase, ca puteai face rau la oaricine, ca era care avea copil mic... era nacaz mare, nu era bun laptele, si nu erau magazine, nu aveai da unde sa cumperi, triai din ce aveai, si facea nacaz mare. Mai erau si vrajitoarele care stiau manipula destinul prin diferite metode magice, dintre care unele erau puse in practica la inmormantare: "Sa temeau unii de altii, si nu-ti baje oarice semne cu mortu. Daca iti lua ceva din hainele tale si alea le descanta si alea le baga cu mortu, acolo nu era bine, ca le tapa fara stirea gazdei.

Strigoii - o prezenta "obligatorie"

"Sa zacea ca ii purta pa oamini pa unde nu era bine si ii batea; pa on unchi de-a mneu l-o dus ziua pan tati spinii, l-o purtat si s-a zdariet tare rau si numa nu o mai putut... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro