Intre 1952-1956, satul bihorean Stei a fost transformat de rusi in oras cu peste 25.000 de locuitori. In prezent, orasul are sub 9.000 de locuitori, iar in faimoasa mina mai lucreaza 25 de persoane.

Rezervele de uraniu din Muntii Apuseni au fost descoperite de un geolog roman, care lucra la exploatarile aurifere din Brad, si care in perioada 1939-1941, a extins cercetarile pe versantul de nord-vest al podisului Biharia, zona care da spre localitatea Baita. Probele culese au fost amplasate pe harta, cu indicarea locului de provenienta, si au fost trimise la laboratorul de mineralogie din Cluj pentru analize. Intentionand sa exploateze zacamantul, nemtii au construit un drum de acces pana la localitatea Vartop.

Evenimentele de pe front au obligat insa armata germana sa se retraga si sa abandoneze lucrarile. Dupa infrangerea Germaniei fasciste, informatiile despre rezervele de uraniu romanesc au intrat in posesia rusilor, care au impus statului roman infiintarea societatii romano-sovietice "Kwartit". Avand date precise asupra cantitatii de zacamant existent in Muntii Apuseni, s-au apucat, la fel de grabiti, sa ridice un oras in satul Stei, langa calea ferata ce asigura legatura cu Bucurestiul, aproape de mina de uraniu din Baita. In patru ani, 1952-1956, rusii au reusit sa ridice in urbea de pe Crisul Negru zeci de blocuri si baraci de locuit, un palat administrativ, cinci cinematografe, trei ringuri de dans, doua scoli, una in limba romana, una in rusa, dispensare, o baza sportiva, restaurant si magazine.

Sute de ofiteri rusi, impreuna cu o garnitura de tren plina ochi cu soldati sovietici, au debarcat la Stei la inceputul toamnei anului 1952, dupa vreo trei ani de inspectare a zonei, de catre mai multe echipe de geologi din URSS. La vremea aceea, cei circa cinci sute de locuitori din Stei traiau din agricultura si cultivau zarzavaturi.

Orasul Stei-sursa foto-www.bihorin... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro