Steaua Romana, cea mai moderna rafinarie a Europei la sfarsitul secolului al XIX-lea. A supravietuit peste un secol si distrugerilor din razboaiele mondiale
Patrimoniul rafinariei se compunea din rafinarii, schele, sonde, instalatii de export la Constanta si Giurgiu, o flotila de tancuri petroliere de transport pe Dunare, o fabrica de acid sulfuric, o fabrica de bidoane, o statie de conducte de apa pe raul Doftana etc. In 1903, germanii de la Deutsche Bank, in cautare de oportunitati de extindere in industria petrolifera romana, preiau participatia maghiarilor si austriecilor de la rafinaria din Campina. Fotografiile din aer au fost realizate de aviatia americana si ulterior facute publice In august 1943, precum si in mai si august 1945, escadrilele britanice si americane au bombardat rafinaria distrugand instalatiile si sondele, dezastrul aducand-o in stare de neoperativitate.
O societare care a scris istorie in industria petroliera din Romania, Steaua Romana de la Campina a avut o poveste zbuciumata.
In 1857, fratii Mehedinteanu puneau bazele, la Ploiesti a unei "fabrici de gaz", iar timp de cateva decenii, exploatarea zacamintelor a avut un caracter national, situatie care se schimba dupa 1895, cand statul roman a adoptat o prima lege moderna a minelor, care deschidea drumul pentru capitalurile straine in industria petrolului din Romania.
Un patrimoniu impresionant
Actionariatul initial al societatii era romano-austriac, caruia i s-a adaugat apoi capital maghiar si britanic, iar capitalul initial era de 2,4 milioane lei aur.
Societatea cu capital mixt a achizitionat in intregime zona petroliera din jurul orasului Campina, aproximativ 305 hectare de campuri petrolifere si a construit o rafinarie moderna, pe o suprafata de 13,5 hectare. In 1898, capitalul a fost marit la 10 milioane de lei aur, capitalul englez fiind substituit treptat de cel german, iar cu ajutorul capitalului olandez sunt construite mici rafinarii si in Dambovita sau la Baicoi, in Prahova.
Patrimoniul rafinariei se compunea din rafinarii, schele, sonde, instalatii de export la Constanta si Giurgiu, o flotila de tancuri petroliere de transport pe Dunare, o fabrica de acid sulfuric, o fabrica de bidoane, o statie de conducte de apa pe raul Doftana etc.
In primul an de functionare, 1897, rafinaria distila aproximativ 30.000 tone titei pe an, insa numai dupa doi ani, in 1899, distila 95.000 tone pe an si ajunsese, inainte de 1914, la circa 560.000 tone pe an.
Numarul locuitorilor a crescut de la 2.800 de locuitori in 1897, la peste 8.500 in anul 1912.
Pentru a sustine cererea masiva de specialisti, in 1904 se deschide in Campina o scoala de maistri, sondori si rafinori, prima de acest gen di... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro