> Din 1989, PSD, impreuna cu minionii sai ascunsi in restul sistemului de partide, a transformat statul roman intr-un monstru. Astazi e momentul sa evadam. Sa fugi cat vezi cu ochii de monstruozitatea politica in care am ajuns sa traim. Cu fiecare leu in plus, depresia, nevroza si lipsa de speranta se instaleaza si mai adanc. Te uiti la Parlamentul Romaniei si iti vine sa dublezi sau sa triplezi reteta de anxiolitice. Astia suntem pentru ca nu poti sa pretinzi ca nu esti contemporan cu ei, ca nu au fost votati legitim si ca noi, ceilalti, am trai pe alta planeta. O schimbare politica, una care sa isi asume schimbarea fundamentala a statului roman. Sa rada tot sistemul actual, de cumetrie hoteasca si de impostura generalizata. Una prin care Eu, cetateanul, sa devin statul roman. Pentru ca daca nu se gaseste o solutie pertinenta in care sa ne regasim, Romania va ramane un stat pustiit, feudal si bazat pe relatii tribale. Spune-mi cu cine esti cumatru ca sa iti spun unde o sa lucrezi. Or, in locul acestui sistem, as prefera ca statul sa fiu Eu! Sa ma incarc de drepturi si obligatii. Sa ma stresez cand arunc hartii pe jos, cand tai fata cuiva pe strada, cand uit sa spun buna ziua, cand nu-mi platesc taxele, cand votez un escroc, cand nu-mi fac treaba la serviciu. Si acest stres sa fie universal valabil, pentru ca stresul meu inseamna grija pentru vecinul meu, iar stresul lui e preocuparea sa pentru binele meu. Si pe unii, dar si pe ceilalti ii plateste statul roman din taxele stranse in mare masura de la mediul privat. Dincolo de utopia dorintei, sa vedem ce ni s-ar putea propune exact in contrapartida. L-am experimentat inainte de 1989 si experienta a continuat si dupa. As vrea sa fiu eu statul. Sa ma consulte statul ca pe un adevarat actionar, sa ma instiinteze ori de cate ori crede ca trebuie sa imi puna un gard inutil in jurul blocului, cand vrea sa imi schimbe bordurile, sa imi ia taxe suplimentare, sa dea bani la bugetari sau sa ia decizii de politica externa. As ... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro