Schitul Frasinei a fost singurul care si-a pastrat proprietatile, datorita ierarhului pe care domnitorul il pretuia din cale-afara. Frasinei este supranumit Athosul romanesc, episcopul Calinic randuind aici legea atonita prin care i se interzice partii femeiesti (fie ca e om, pasare sau animal domestic) sa paseasca hotarul lacasului de cult.

Secularizarea, facuta cu acordul mai-marilor Bisericii, a lovit din plin patrimoniul de cult din Principatele Romane - Muntenia si Moldova. Legea spunea ca "Toate averile manastiresti inchinate si neinchinate precum si alte legate publice sau daruri facute de diferiti testatori si donatori din Principatele Unite la Sfantul Mormant, Muntele Athos, Sinai precum si la mitropolii, episcopii si la metocurile lor de aici din tara si la alte manastiri si biserici din orase sau la asezaminte de binefacere si de utilitate publica, se proclama domeniuri ale Statului Roman, iar veniturile acestor asezaminte vor fi cuprinse in bugetul general al statului".

La acel timp, majoritatea lacasurilor de cult erau inchinate bisericii grecesti, care trebuia sa sustina patriarhiile de la Constantinopol, Antiohia, Athos, Ierusalim etc.

Cele mai afectate au fost manastirile domnesti - cum ar fi Cozia, Tismana, Curtea de Arges, Neamt, Putna, Sfintii Trei Ierarhi - care aveau proprietati intinse, stranse de-a lungul timpului din bunavointa voievozilor, care alegeau sa isi doarma aici somnul de veci. Masura administrativa a dezorganizat insa lumea bisericeasca si nu multe au reusit sa se chiverniseasca astfel incat sa poata sustine singure cheltuielile de intretinere a vietii monahale.

"Probabil si la sfatul celor din conducerea tarii, Cuza a luat aceasta decizie fara sa se gandeasca in amanunt la urmarile secularizarii. Este foarte costisitor sa intretii un complex monahal, cu cladiri vechi, chiliile unde dorm calugarii, trapezele unde se mananca, arhon... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro