Sexul in Evul Mediu. Topul invataturilor bizare care ghidau viata intima: de ce prostituatele erau "raul necesar"

Sexul in Evul Mediu. Topul invataturilor bizare care ghidau viata intima: de ce prostituatele erau

"Daca un barbat pacatuieste cu sotia sau logodnica altcuiva, el si ea vor trebui sa posteasca timp de sapte ani, trei doar cu paine si apa si patru dupa cum ii va spune confesorul sau", aratau canoanele lui Theodore, un arhiepiscop crestin din secolul al VII-lea, copiate si dezvoltate in secolele urmatoare. Cei care erau prinsi erau ucisi, nu inainte de a fi supusi torturilor, care implicau arderea de viu, agatarea in custi suspendate, in public, pana cand mureau de foame si diverse forme de mutilare. "Un barbat care vrea sa isi mareasca si sa isi fortifice membrul, pentru a se bucura de contacul sexual trebuie sa il frece inainte de monta cu apa calduta, pana cand devine rosu si extins prin sangele care curge prin el, datorita caldurii.

acum 59 luni (6 Mar 2018)

Viata intima a comunitatilor din Evul Mediu trecea cel mai adesea prin filtrul Bisericii, arata marturiile istorice, care ofereau, insa, detalii neobisnuite despre ea. Iata cateva dintre acestea:

Prostitutia - "raul necesar"

Prostitutia era privita de Biserica drept un rau necesar, menita sa protejeze femeile oneste de abuzurile sexuale, sustin istorici care au cercetat perioada Evului Mediu. Majoritatea prostituatelor erau femei, provenite din familii sarace, care isi castigau exsitenta vanzandu-si trupul, fie in casele de toleranta, fie pe strazi. In Evul Mediu, casele de toleranta din orasele Europei crestine se bucurau, in anumite perioade, de privilegii, in timp ce femeile care actionau pe cont propriu erau stigmatizate.

Pe teritoriul actual al tarii, fenomenul prostitutiei era fie privit cu ingaduinta, fie pedepsit aspru, cu condamnarea femeilor la moarte, in functie de epoca. Unele marturii din secolul al XIV prezentau clanuri de femei prostituate conduse de chiar preoti. "Manastirile de calugarite si calugari nu se deosebeau deloc de casele publice, decat prin aceea ca viata era mult mai desfranata inca si mai ingaduitoare" afirma Auguste Bebel, in volumul "Femeia in trecut, prezent si viitor", scrisa in 1900. Posturile indelungate, recitarea de rugaciuni si versete, pedepsele corporale si rascumpararea pacatelor prin donatii si pomeni duceau, potrivit canoanelor, la usurarea constiintei celor care isi marturiseau pacatele.

"Daca un barbat pacatuieste cu sotia sau logodnica altcuiva, el si ea vor trebui sa posteasca timp de sapte ani, trei doar cu paine si apa si patru dupa cum ii va spune confesorul sau", aratau canoanele lui Theodore, un arhiepiscop crestin din secolul al VII-lea, copiate si dezvoltate in secolele urmatoare. Biciuirea, rugaciunea, asezarea in genunchi pentru perioade indelungate si zilele de post erau canoanele date de preoti celor care marturiseau ca isi... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro