SERIAL Generatia Marii Uniri. Episodul 2 Pantelimon Halippa, omul care s-a zbatut pentru o Basarabie oropsita
S-a gandit atunci si la cauzele recapatarii libertatii: "Poate la eliberarea si reabilitarea mea a contribuit si modesta mea activitate de curatitor de gunoaie si closete in 11 lagare siberiene, pana la Baikal si dincolo, in tot cazul, mi s-a dat un bilet de reabilitare completa din partea administratiei sovietice. Cat a dus-o greu financiar, ajutorul a sosit de la Academia Romana - institutia a achizitionat mai multe studii de la el si o colectie de proverbe moldovenesti, stranse de la basarabenii pe care i-a intalnit in lagarele rusesti. Halippa isi aminteste de atmosfera din tara si din redactie si totodata povesteste cu regret despre hotararea de a inchide publicatia: "Toata lumea, care lucra la redactarea ziarului si care venea sa ne ajute cu o informatie, cu o parere, cu un ban, era adanc nemultumita de starea lucrurilor care domnea in stat si in provincia noastra. Odata pronuntata dorinta de unificare, Halippa s-a dus la Iasi cu proclamatia Unirii Basarabiei cu Romania si, determinat in continuare, a participat la adunarile de la Cernauti, in noiembrie 1918, si de la Alba Iulia, pe 1 decembrie 1918, unde s-a proclamat uniunea provinciilor Basarabia, Bucovina si Transilvania cu Vechiul Regat, unul dintre scopurile pentru care intrase Romania in razboi. Apoi, in 1944, Armata Sovietica a ocupat tara, odata cu semnarea Acordului de procentaj - cand s-a impartit Europa de sud-est in sfere de influenta - de Stalin, atunci presedinte al Consiliului de Ministri al Rusiei Sovietice, si de prim-ministrul britanic Winston Churchill. Halippa i-a explicat asa: "Cetatenii romani, originari din Basarabia si stabiliti in Romania, fac un apel calduros la Domnia Voastra, rugandu-va sa binevoiti a va interesa si de situatia noastra tragica, creata prin interpretarea tendentioasa a Conventiei de Armistitiu de catre Comisia de Control Aliata din Romania (reprezentantii Rusiei Sovietice). Prin mine - om batran de 91 de ani - Basarabia face apel la Domnia Voastra, Domnule Ambasador al Americii, ca sa ajutati solutionarea pasnica a problemei basarabene (...) Rapirea Basarabiei de catre Stalin din cadrul statului roman a fost un act pus la cale de dictatorul Stalin cu dictatorul Germaniei Hitler si acest act trebuie anulat, cum au fost anulate la Potsdam toate actele lui Hitler". Apoi, Unirea de la 1918 a fost recunoscuta printr-un proces de negocieri laborioase la Conferinta de Pace de la Paris si prin diversele tratate incheiate cu perdantii Primului Razboi: Austria, Germania, Ungaria, in asa fel incat sa se realizeze o frontiera recunoscuta juridic. Pe tot parcursul anului, Romania a fost o tara care s-a luptat cu ocupatia a jumatate din teritoriul ei inca mic si care era pe punctul de a incheia o pace separata cu Puterile Centrale, inainte ca acestea sa piarda razboiul, fiindca de fapt Romania pierduse razboiul si ca urmare a retragerii Rusiei de pe frontul romanesc.
Viata lui Pantelimon Halippa, care si-a dorit Unirea Basarabiei cu Romania, a fost intotdeauna plina de tumult, iar apele nu s-au linistit nici in vremea regimului comunist. In 1950, a fost condamnat la doi ani de inchisoare la Sighet, iar apoi autoritatile romane l-au predat celor sovietice - la Chisinau, in timpul anchetarii intr-o inchisoare a KGB-ului, i s-au cerut dovezi privind legitimitatea Unirii Basarabiei cu Romania. De fapt, rusii voiau sa dovedeasca ilegalitatea actiunii si sustineau ca s-a petrecut din cauza presiunilor armatei romane. In final, l-au condamnat la 25 de ani de munca silnica in Siberia, insa, in 1955, odata cu procesul destalinizarii, l-au eliberat. Surprins de aceste evenimente, insusi Halippa a notat in paginile cu amintiri: "Eu nu ma asteptam ca un Stalin sa-mi pretinda arestarea din capitala Romaniei, al carei cetatean sunt din 27 martie 1918, cand Basarabia s-a unit cu Romania. Si in Tara Romaneasca s-a gasit un ministru de Interne, Teohari Georgescu, si un ministru de Externe, Ana Pauker, care sa ma aresteze si sa ma predea lui Stalin". S-a gandit atunci si la cauzele recapatarii libertatii: "Poate la eliberarea si reabilitarea mea a contribuit si modesta mea activitate de curatitor de gunoaie si closete in 11 lagare siberiene, pana la Baikal si dincolo, in tot cazul, mi s-a dat un bilet de reabilitare completa din partea administratiei sovietice. Dupa ce a scapat de la Gherla, s-a intors la Bucuresti, insa familia lui nu mai avea locuinta, ci se adapostise intr-un subsol al casei altcuiva. Cat a dus-o greu financiar, ajutorul a sosit de la Academia Romana - institutia a achizitionat mai multe studii de la el si o colectie de proverbe moldovenesti, stranse de la basarabenii pe care i-a intalnit in lagarele rusesti. In urma unui sir lung de incercari, si-a recapatat casa de pe strada Alexandru Donici nr. 32, precum si dreptul la pensie, din pozitia de fost profesor si conducator al Universitatii Populare din Chisinau. "Mai grea decat... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro