SERIAL Generatia Marii Uniri. Episodul 1: Cine au fost oamenii care au facut Romania Mare
Se semna, asadar, tratatul de pace de la Bucuresti, un act fortat de prabusirea Frontului de Est, dupa iesirea Rusiei din razboi. Cei trei basarabeni s-au intors la Chisinau sa pregateasca societatea, politica, administratia si tot ce mai era de pregatit, iar Marghiloman a continuat sa se preocupe de negocierile tratatului de pace, de rege, de front, de fostii si viitorii aliati. Cui nu i-a fost frica de unire Asadar, aceasta scurta relatare de jurnal deschide usa catre cateva intrebari firesti: chiar era Ion Inculet ex-agent al lui Kerenski, era el vanitos, viclean si sustinator al unei autonomii basarabene in granite romanesti?, cine era acest Pantelimon Halippa care caracteriza oamenii asa taios?, ce cauta doctorul Daniel Ciugureanu la Iasi sa negocieze unirea?, cat de implicat a fost, de fapt, Constantin Stere in unirea Basarabiei cu Romania? Au vazut fata celui mai odios dintre razboaie, au vazut cum Romania Mare disparea la doua decenii de la facere, au vazut cum lumea in care ei crezusera si pe care o aparasera cadea la picioarele unui regim nou, impus de la Rasarit. In 1950, a fost inchis la Sighetu Marmatiei, fara judecata, dupa care a ajuns la Chisinau, in mainile NKVD, care l-a condamnat la 25 de ani de munca silnica in Siberia. A fost exclus din partid in 1946, la cererea lui Lothar Radaceanu si a lui Stefan Voitec, din cauza faptului ca si-a exprimat nemultumirile vizavi de atitudinea PSR dupa actul de la 23 august 1944. A fost arestat de comunisti pe 14 iulie 1947, in ceea ce a ramas cunoscut in istorie drept Inscenarea de la Tamadau, cand mai multi lideri PNT au fost acuzati de tradare de tara si judecati intr-un proces-spectacol, pentru a motiva desfiintarea PNT. In urma Marii Adunari Nationale de la Alba Iulia, de pe 1 decembrie 1918, a devenit responsabil de finante in Consiliului Dirigent, iar in anii urmatori a jucat si alte roluri pe noua scena politica: de membru al Partidului National Roman, ministru de finante al Romaniei si ministru al Cultelor si Artelor. In 1950, Securitatea l-a arestat la Sibiu, la 75 de ani, si de acolo a ajuns la Inchisoarea Sighet, unde s-a stins. Apoi, pentru ca a refuzat trecerea la ortodxie si renuntarea la catolicism, autoritatile comuniste l-au arestat si l-au inchis, pe rand, la vila patriarhala de la Dragoslavele din judetul Arges, la penitenciarul Sighet si la Manastirea Ciorogarla, aproape de Bucuresti. La sfarsitul razboiului, a participat la negocierile de la Conferinta de pace de la Paris.
In primavara lui 1918, soarta Romaniei statea in pixul catorva personaje care se perindau tantos prin Bucurestiul ocupat, cu zambete si priviri taioase, dar cu o amabilitate subita, insemn al victoriei - scene uracioase pentru orice roman cumsecade. Se semna, asadar, tratatul de pace de la Bucuresti, un act fortat de prabusirea Frontului de Est, dupa iesirea Rusiei din razboi.
Insarcinat cu negocierile, din partea Romaniei, era conservatorul Alexandru Marghiloman, unul dintre putinele personaje din politica romaneasca care era agreat de Puterile Centrale - pentru ca era germanofil. In fapt, acesta a fost pacatul sau istoric, ca n-a impartasit opinia majoritatii si, ca urmare, a fost nevoit sa faca gestul pe care nimeni nu voia sa-l faca.
Semnarea pacii de la Bucuresti a insemnat, pe de alta parte, sansa pentru ca unirea Basarabiei cu Romania sa fie posibila. Duca: "Multi dintre contemporani, aflati sub impresia patimilor vremurilor infrigurate ale neutralitatii, ale ocupatiei straine, ale pacii de la Bucuresti si alte intregirii neamului, refuzau sa-i retraga lui Marghiloman osanda judecatii lor neiertatoare. Pentru ea, daca nu pentru activitatea sa politica, socotesc ca viata si cariera lui Alexandru Marghiloman trebuie sa fie judecate nu in lumina resentimentelor justificate, nu in cadrul rigid al logicii si al moralei, ci in perspectiva, in ingaduitoarea perspectiva a unei infinite melancolii". In conceptia lor, aceasta neatarnare si aceasta Republica nu erau decat primul act al unirii dorite, firesti si fatale cu patria muma.
Conceptia si faptele exponentilor
Desigur, biografia lui Marghiloman a fost revizuita in ultima suta de ani si i s-au mai atenuat tusele de culpa istorica. Orisicat, intrucatva, erau indreptatiti si contemporanii sai, cu nervii intinsi si cu emotiile ravasite, sa-l judece ca atare, la fel cum i se cuvenea si lui insusi sa considere infaptuirea unirii cu Bas... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro