SERIAL Boieri Mari: Aventurile Cantemirilor in Europa. Dimitrie Cantemir, prietenul si prizonierul lui Petru cel Mare

SERIAL Boieri Mari: Aventurile Cantemirilor in Europa. Dimitrie Cantemir, prietenul si prizonierul lui Petru cel Mare

Ca orice copil de boier de rang inferior, se invartea pe langa tata, sa deprinda de mic treburile boieresti, si-si petrecea timpul liber cu sora Ruxandra si cu fratele mai mare, Antioh. Si-asa, Dimitrie a inceput sa profite de toate splendorile pe care i le conferea noul statut - nu, nu portelanurile, ornamentele interioare si matasurile, ci posibilitatea de a invata, de a avea un tutore personal, de a se ridica deasupra celorlalti copii de boieri moldoveni. "Osemintele Domnitorului Cantemir sunt inchise intr-o cutie lunga de doi metri, lata de un metru si inalta de 25 de centimetri. Desfatarea lor cea mai mare este sa petreaca in ospete, uneori de la al saselea ceas al serii pana la al treilea ceas dupa miezul noptii, alteori si pana ce se crapa de ziua, si sa bea pana ce varsa. acestia nu numai ca inchid casa si camara in fata oaspetelui lor, ci se ascund cand vad pe cineva venind, se imbraca in haine zdrentaroase, vin apoi in chip de calici si cer ei insisi de pomana de la strain." Activitatea sa literara era apreciata de criticii literari ai vremii, care-l considerau un initiator al clasicismului in literatura rusa - de altfel, a ramas postum cu aceasta icoana, de "parinte al poeziei ruse", iar in 2003, la Sankt Petersburg i s-a ridicat un bust, pe al carui soclu e scris: "Parintele intemeietor al clasicismului rus si maestru al satirei literare". A fost rapus de tuberculoza, insa starea sa de sanatate era deja fragila, suferind de multa vreme de o boala de stomac, despre care se crede ca ar fi putut fi cancer. Asadar, la sfarsit de secol XVII, la intrebarea "Ce este Moldova?", se dadea urmatorul raspuns, citat in volumul "Cantemirestii: Aventura europeana a unei familii princiare din secolul al XVIII-lea", scris de Stefan Lemny: "Valahia de jos, situata intre Dunare si Bulgaria", cu capitala la Bucuresti - nicio mentiune despre Iasi. Cert este ca, cel mai probabil, o astfel de descendenta nobila era mai pe placul domnitorului, avea o aura de legenda mai usor de retinut, de raspandit, de respectat. A inceput sa fie bine privit si de Sublima Poarta, si mai ales de Marele Vizir, pentru ca era un bun strateg militar si cunostea multe limbi straine, si in special tatara. In al doilea mandat de voievod (1705-1707), Antioh a fost antipatizat de popor, pentru ca a impus un regim drastic de biruri - printre care s-a numarat si fumaritul, adica un bir pentru fiecare casa cu soba si cos de fum, in care se facea focul.

acum 31 luni (11 Jun 2017)

Pana in 1685, se scursesera 12 ani din viata lui Dimitrie fara sa-i fi tulburat copilaria ceva insemnat, cu exceptia mortii mamei sale. Ca orice copil de boier de rang inferior, se invartea pe langa tata, sa deprinda de mic treburile boieresti, si-si petrecea timpul liber cu sora Ruxandra si cu fratele mai mare, Antioh. Se intamplase asa: Constantin Cantemir a fost inscaunat voievod al Moldovei, iar fiul Antioh a fost luat de turci la Constantinopol drept gaj al loialitatii tatalui fata de Sublima Poarta - cum era obiceiul -, iar Ruxandra se casatorise si-si facuse alta casa. Si-asa, Dimitrie a inceput sa profite de toate splendorile pe care i le conferea noul statut - nu, nu portelanurile, ornamentele interioare si matasurile, ci posibilitatea de a invata, de a avea un tutore personal, de a se ridica deasupra celorlalti copii de boieri moldoveni. Caci, trebuie mentionat, in acea vreme nu exista vreun sistem de invatamant public de nivel inalt, iar educatia era strict in grija familiei, fiecare se instruia dupa cum il ducea capul si buzunarul. Dimitrie a primit un dascal grec, pe Ieremia Cacavela, care l-a invatat latina, greaca si slavona, dar si retorica, logica si fizica.

Capuchehaie, de nevoie

Viata tihnita a tanarului Dimitrie s-a incheiat, brusc, dar pentru o scurta perioada: a fost trimis la Constantinopol pentru trei ani, pentru a-l inlocui pe Antioh, care se intorcea la Iasi. Toate acestea, in perioada in care il framantau si marile probleme ale adolescentei, dupa cum marturisea mai tarziu: "Nevoi contrare, amarnice, neinfranate si neimblanzite navalesc si din afara, si dinauntru, asupra colibei nimicniciei mele", il citeaza Stefan Lemny, in volumul "Cantemirestii: Aventura europeana a unei familii princiare din secolul al XVIII-lea". S-a intors in Moldova chiar la timp pentru a asista la o desfasurare deplina a puterii domnesti: decapitarea catorva boieri acuzati de hiclenie, printre care s-a aflat ... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro