Sergiu Celibidache, lectie de respect de sine: "Voi merge cu dvs. in turnee cand veti avea aceeasi diurna ca mine"

Sergiu Celibidache, lectie de respect de sine:

Sergiu Celibidache nu voia sa se stie nimic despre el, prefera sa traiasca mai degraba retras, discret, departe de presa, departe de lume si aproape doar de sala de concerte. Fusesem o data la un concert adevarat unde am vazut ca se aplauda, ca se multumea la sfarsit si, atunci, o faceam fara sa stiu sa cant la pian, nu cantam, mi se parea doar foarte interesant", avea sa povesteasca el mai tarziu, in cartea "Celibidache - Intalniri cu un om de exceptie", texte reunite de Stephane Muller si Patrick Lang, una dintre putinele lui marturisiri. Intamplarea face ca intr-o zi, ascultand la radio un cvartet de coarde de Heinz Tiessen, ii place atat de mult, incat il determina sa compuna si el unul, pe care i-l trimite chiar lui Tiessen, care, profesor la Facultatea de Muzica din Berlin, isi daseama ca are de-a face cu un talent extraordinar si...

acum 104 luni (14 Aug 2015)

Sergiu Celibidache nu voia sa se stie nimic despre el, prefera sa traiasca mai degraba retras, discret, departe de presa, departe de lume si aproape doar de sala de concerte. Ii spunea in celebrul interviu acordat Marilenei Rotaru in anul 1979, la Bucuresti - celebru pentru ca este unul dintre extrem de putinele discutii cu el care s-au pastrat - ca il deranjeaza tot ce stiu oamenii despre el:

"Ma deranjeaza tot ce se stie deja...

S-a nascut in vara anului 1912, pe 28 iunie, la inceputul unuia dintre cele mai tulburate secole, iar primii ani dupa liceul absolvit in orasul natal si i-a petrecut la Iasi, unde a luat lectii de pian si compozitie. Apoi s-a inscris la cursurile de filosofie si matematica ale Universitatii din Bucuresti. Dar dupa aceea, imediat ce a inceput sa vorbeasca a inceput si sa studieze pianul, iar profesorii lui erau in permanenta uimiti:

"Cand aveam 4 ani dadeam concerte, asa, fara public, intr-un pod gol, fara lumina, cu mult praf si foarte rece. Fusesem o data la un concert adevarat unde am vazut ca se aplauda, ca se multumea la sfarsit si, atunci, o faceam fara sa stiu sa cant la pian, nu cantam, mi se parea doar foarte interesant", avea sa povesteasca el mai tarziu, in cartea "Celibidache - Intalniri cu un om de exceptie", texte reunite de Stephane Muller si Patrick Lang, una dintre putinele lui marturisiri.

Tatal lui ii prevazuse, nu se stie de ce, o cariera politica. A ales muzica, iar la 18 ani, a plecat de acasa pentru totdeauna, ca sa-si urmeze vizul. Cat a studiat la Bucuresti, si-a castigat existenta ca pianist corepetitor la scoala de dans... Dar in 1935, la 23 de ani, s-a mutat la Paris sa-si continue acolo studiile si de-abia atunci a inceput vartejul impresionantei lui cariere. Intamplarea face ca intr-o zi, ascultand la radio un cvartet de coarde de Heinz Tiessen, ii place atat de mult, incat il determina sa compuna si el unul, pe ... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro