Secretul pe care Mihail Moruzov, seful Serviciului Secret, l-a luat cu el in mormant

Secretul pe care Mihail Moruzov, seful Serviciului Secret, l-a luat cu el in mormant

Inca din perioada de inceput a structurilor secrete de informatii romanesti, discretia si precautia caracterizau intreg sistemul, scrie Alexandru Iordache in revista SRI-ului. Cum a sfarsit Mihail Moruzov La inceputul lui septembrie 1940, Mihail Moruzov a plecat la Venetia, in Italia, la o intalnire cu Giacomo Carboni, seful Serviciului Secret Italian, si cu Wilhelm Franz Canaris, seful Serviciului de Spionaj Militar German, unde au discutat despre o colaborare intre cele trei servicii. In noaptea de 26 spre 27 noiembrie, un grup de legionari, avandu-l in frunte pe comisarul Gheorghe Cretu, i-a impuscat pe toti cei 64 de ministri inchisi in 12 celule, care colaborasera cu Carol al II-lea, dar si pe Mihail Moruzov.

acum 59 luni (29 Dec 2017)

Inca din perioada de inceput a structurilor secrete de informatii romanesti, discretia si precautia caracterizau intreg sistemul, scrie Alexandru Iordache in revista SRI-ului. Ofiterilor recrutati nu li se comunica o decizie de numire, legitimatiile de serviciu erau primite doar dupa lungi verificari si doar pentru realizarea unor activitati profesionale. Era interzisa deconspirarea sediului institutiei (acesta era mutat in momentul in care se suspiciona ca vecinii intuiesc natura activitatii desfasurate) si apartenenta la institutie chiar si in raport cu familia sau prietenii. Toti angajatii serviciilor de informatii foloseau nume conspirative, inclusiv Mihail Moruzov ("inginerul Stefanescu"), existand chiar situatii cand ofiterii si agentii intre ei nu isi cunosteau numele reale. "Virusul secretomaniei" a fost preluat si dezvoltat si de catre Eugen Cristescu. Numele adevarat era cunoscut numai de Directia Personal, de seful sectiei sau biroului unde lucra. Numele conspirativ era folosit cu toate ocaziile: semnarea lucrarilor, primirea drepturilor materiale, in relatiile cu colegii sau relatiile curente de munca. Sectiile SSI-ului aveau sedii bine camuflate si au functionat ca birouri ale unor institutii particulare, fara a fi identificate si semnalate la intrare ca firma pana in august 1944, unele si dupa aceea. Teama de a nu se repeta vanatoarea de vrajitoare, dupa arestarea lui Mihail Moruzov, a fost mobilul ce l-a determinat pe Eugen Cristescu sa recurga la astfel de masuri. Nu se faceau excursii in comun si era complet interzis ca un salariat sa se intereseze de situatia altora, intelegand prin aceasta unde locuieste, daca este casatorit, daca are copii etc. Principiile secretizarii si compartimentarii in activitatea de informatii au fost aplicate cu sfintenie (uneori duse chiar la extrem) si in raport cu activitatea cu sursele secrete umane si personalul acoperit. Daca despre personalul descoperit documentele de arhiva atesta faptul ca, in perioada supusa ate... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro